Poezii despre principii și superlative
poezii despre principii și superlative.
Principiu universal
Știința de astăzi socoate -
Savanții să dea probe pot -
Că legile fizicii, toate,
Aceleași sunt chiar peste tot.
Și dacă acestea se știu
Și toate sunt universale,
În logica asta se-nscriu
Și legile vieții morale.
Aici, pe planeta Pământ,
Ținută în viață de Soare,
Un singur principiu e sfânt:
Caimacul îl ia cel mai tare.
Deci n-o să ne mire defel
Când Domnul, din bolta cerească,
Veni-va să-i ducă la El
... Pe cei care pot să plătească.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea Împărăție Yunnan
După câteva pahare lui Wumeng îi place să cânte
și el cântă-întotdeauna același cântec vechi;
deși l-am ascultat de multe ori,
nu-mi amintesc nici un cuvânt din el.
Wumeng visează să-și construiască propriul imperiu,
pe care-l numește Marea Împărăție Yunnan;
dar, pe măsură ce se trezește,
imperiul lui arată din ce în ce mai mult ca un castel al deziluziilor
fără a mai menționa lipsa unei constituții,
nu se poate găsi nici măcar o schiță sau un principiu călăuzitor.
Bețivul Wumeng
este prietenul nostru cel mai drag,
el ne invită să visăm într-o lume fără vise,
când ne aflăm împreună suntem fericiți să-i spunem calului cerb.
poezie de Lang Qibo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Straturi
Am parcurs multe vieți,
unele fiind ale mele
și nu mai sunt cine am fost,
deși câteva principii ale stării de fi
au rămas aceleași, iar eu încă mai lupt
să nu mă rătăcesc.
Când privesc înapoi,
căci sunt osândit să privesc,
pentru a strânge puterea
necesară continuării călătoriei,
văd reperele înșirându-se
în apusul orizontului
și focuri mocnite urmând drumul
de-a lungul taberelor de campare
peste care îngerii gunoaielor
dau rotocoale bătând greoi din aripi.
Oh, eu însumi am întemeiat o famile
din sentimentele mele cele mai profunde,
[...] Citește tot
poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir globular - Oceanul Pacific de Sud
φ = 026o01'S
λ = 111o16'E
Cea mai adâncă depresiune
suferă de aer adiționat
și de trupuri rigide
cufundate într-un somn amniotic.
Pe Sydney,
seră de alge expertizate,
vinciul de ancoră spart,
iar în imediata apropiere
George Booth ordonând
strigătele către farul
ce se aprinde la răsărit.
De pe luciul mării cad făclii aprinse
spre adânc deosebit
și nimeni nu se uită într-acolo,
limbile se preling peste punțile epavelor,
sfârâind ca o tânguire,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odihnă și tăcere
Păstorii îngropară în pădurea despuiată soarele.
Un pescar trase
Luna cu năvodul lățos din iazul înghețat.
În albastrul cristal
Locuiește palidul om, obrazul lipit de ale lui stele;
Sau capu-și înclină în violetul somn.
Dar totuși mișcă a păsării neagră aripă
Privitorul sfințenia albastrelor flori,
Gândește apropiata liniște uitată, a stinșilor îngeri.
Iarăși înnoptează fruntea-n lunatice pietre;
Un tânăr luminos
Apare Sora-n toamnă și-n negru putregai.
Comentarii
Un text pictural-poetic, frapant chiar și în celelalte texte picturale ale lui Trakl, cu numeroase aluzii mitologice și literare.
Este prezentă "sfințenia albastrelor flori" a romantismului, un "Un tânăr luminos" (figura eroului și a mântuitorului), zborul păsării (cunoscut încă din vremea etruscilor, ca prezicător).
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asasin în serie
Societatea care transformă
un înger de copil într-un asasin
în serie, este bolnavă!
-----------------------
Un copil a pus mâna pe-o armă
Și-a-mpușcat colegii lui de clasă
Răniți și morți, poliție, alarmă
Apoi s-a sinucis și, nu-i mai pasă
Ce mai e în lume azi de preț?
Armele se vând ca pâinea caldă
De sus și până jos, doar un dispreț,
Omenirea-n suferința ei se scaldă;
Filmele sunt pline de omoruri
Crimele au coborât în stradă
Se frâng în fașă neștiute zboruri
Și curge sânge pe zăpadă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta vieții
Adevarata fericire se afla in lucrurile marunte si simple din viata noastra. Nu trece-ti pe langa ele fara sa le observati. Fericirea se afla in noi si langa noi. Pentru mulți dintre noi fericirea este o chestiune de atitudine. Iar atitudinea pe care o alegem față de viață influentează în mod direct efectul pe care îl au lucrurile asupra noastră. Credem că nu putem schimba această stare care ne cuprinde fără voia noastră, însă adesea acest lucru se întamplă numai pentru că nu am încercat nicioadata să o schimbam. De ce? Pentru că uitam ce ne face cu adevarați fericiți. Timpuri noi, oameni noi. În aceste timpuri pe care le trăim am impresia că toate principiile și valorile după care ne ghidăm s-au schimbat complet. Mândria, orgoliul, invidia și banii sunt primordiale. Puțini sunt cei care caută să întindă o mână de ajutor, să trăiască în armonie, iubire și fericire. Nu știu dacă pot vorbi despre fericire, pentru că este un termen al cărui sens nu cred că îl voi înțelege, pe deplin, niciodată. De ce afirm acest lucru? Poate pentru simplul fapt că în viața mea, de câte ori am avut impresia că "am prins fericirea ", aceasta mi-a scăpat printre degete. Și... totuși... sunt convins că în orice ființă, există, acolo undeva, în cel mai ascuns colțișor al minții și inimii sale, dorința, necesitatea de a fi fericită. Sunt conștient că fericirea deplină este foarte greu de obținut. Dar dacă vrei cu adevărat ceva în viață, atunci cu siguranță vei reuși. Fericirea este legată incontestabil de iubire.
Adăugat de Marius Călin
Comentează! | Votează! | Copiază!
În iarnă
În iarnă ogorul alb și rece strălucește.
Ceru-i monstruos și singuratic.
Stăncuța se rotește peste iaz buimacă
Și vânătorul din păduri sosește.
O tăcere pe negrele vârfuri locuiește.
Scântei grăbite dintr-o colibă fug.
Departe-alunecă o sanie cu meșteșug
Și luna-ncet gri sus se ivește.
Sângerează-ncet pe câmp vânatul
Și ciorile se bălăcesc în sângele-mocirlă.
Stuful se clatină galben ca o codîrlă.
Ger, fum, un pas în gol călcatul.
Comentarii
Hans-Georg Kemper1 a interpretat textul dintr-o o perspectivă structuralistă, ca o lucrare de deconstrucție a formelor tradiționale de poezie și ca o dezvoltare a unei "picturi poetice într-un stil de serie".
Textul poate fi privit ca un exemplu caracteristic pentru ceea ce Trakl descrie într-o scrisoare către prietenul său din copilărie, Erhard Buschbeck, în iulie 1910, ca "manieră trudită", ca "patru versuri, patru părți individuale dintr-o imagine introduse într-o singură impresie".
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteva maxime ale lui Hafiz
I
Dacă seara-n serai Tânărul cade-n contemplare lângă-un havuz,
Se testează căutându-și pacea, numărând hurmuz după hurmuz?
Dacă Ea-i plăcută privirii, ce-ar putea Tânărul spune oare?
"Iată,-i bucuria ochiului, dați-mi astăzi mie-această floare!"
II
Într-adevăr, după ce moare, kafirul* e scutit de-a iadului osândă
Dacă se-mprumută de la muslimi cu șaizeci la sută pe-an dobândă.
III
Nu punem cataplasme fierbinți când avem bursati*? Inima afectată,
Când ești respins de-o fată,-i vindecată fiind respins de altă fată.
IV
Loialitatea prietenilor, iubirea soției și, la pian, noi refrene
Câte dintre cele trei vor mai fi lângă tine la sfârșitul verii indiene*?
V
Cine-s conducătorii Indiei în fața cui genunchii la pământ să pun?
[...] Citește tot
poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demonism
O raclă mare-i lumea. Stele-s cuie
Bătute-n ea și soarele-i fereasta
La temnița vieții. Prin el trece
Lumina frântă numai dintr-o lume,
Unde în loc de aer a un aur,
Topit și transparent, mirositor
Și cald. Câmpii albastre se întind,
A cerurilor câmpuri potolind
Vânăta lor dulceață sub suflarea
Acelui aer aurit.
Acolo stă la masa lungă, albă,
Bătrînul zeu cu barba de ninsoare
Și din păhare nalte bea auroră
Cu spume de nori albi. Și îngeri dulci
În haine de argint, frunți ca ninsoarea,
Cu ochi albaștri cari lin lucesc
Și-ntunecat în lumea cea solară,
Cu sânuri dulci, ca marmura de netezi,
Îi mângâi' barba lungă, -și razim' capul
De umerii bătrâni cuprinși de plete.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre principii și superlative, adresa este: