Poezii despre prostie și șefi
poezii despre prostie și șefi.
Lauda
De laude răsună glia,
O fac titrații și netoții
De parcă toți compatrioții
Ar fi uitat ce-i modestia
Asociată cu prostia,
E lauda, o știu și hoții
Și parcă am dori cu toții
Să compromitem România
Cum tot românul e fudul,
De la opincă pân-la bossi
Nu cred că pătimim destul
La cât suntem de "păguboși",
Că e poporul prea credul
Iar șefii nu-i sunt "credincioși".
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziargii de la tembeliziunea România TV ne împuie zilnic urechile cu "știrea de importanță națională" că premierul penal Victor Ponta Plagiatorul este unul dintre cei mai sexy șefi de guvern și de stat din lume (pamflet)
Îi întreb pe-acești frivoli:
Pentru ochii lui mongoli?
Pentru trupul lui masiv?
Pentru că e guraliv?
Pentru dansul la concurs?
(Când dansează, parcă-i urs!...)
Proaste gusturi tre' să ai
Să-i spui sexy, când e vai!...
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (21 august 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carte poștală 2
Stau într-o cafenea la Târgu Mureș
Și beau cafea.
Orașu-i trist, ostil, semeț și gureș,
Cu lume rea.
N-am timp, n-am bani, n-am inimă, n-am chef
Să mai scriu versuri:
În fiecare prost presimt un șef
Și întrevăd demersuri.
Abandonat de tine, trag tutun
Și mi-e cam silă,
Că-n barbă-aborigenele văd un
Semn de prăsilă.
Cum m-aș scula voievodal, drept, dac,
Într-un scurt iureș,
Întreagă cafeneaua praf s-o fac
La Târgu Mureș...
poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Mademoiselle S
Comentează! | Votează! | Copiază!
Române, frate române!
Somnoroase parlamente
Stau la cârma țării încă,
Din motive evidente...
Noapte-adâncă!
Unii spun că nu prostia,
Ci străinii sunt de vină
Pentru ce-i în România...
Noapte lină!
Când subțire-ți este ciorba,
Când adie vântu-n pungă,
Tu, române, ține-ți vorba,
Noapte lungă!
Peste plai frumos de țară,
Pleacă șefii să se culce,
Dacă viața ți-e amară,
Noapte dulce!
[...] Citește tot
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parodia primăverii
Tot ogorul a-nverzit,
Ceru-i ca oglinda,
DNA-ul s-a trezit
Și-a pornit... colinda!
Cade câte-un șef mai tont,
Unul, la o mie,
Nu îl doare nici în cont,
Nici în pălărie!
Se mai dă, din când în când,
Câte-o lege mică,
Proastă pentru cei de rând,
Bună, pentru clică!
Geaba școala cere carte
Și ne dă imbolduri,
Stea ne este, mai departe,
Fusta până-n șolduri!
Joacă fete și băieți
Într-o crâșmă nouă,
Ah, de ce n-am zece vieți,
Să mă-mbăt vreo 9!
pamflet de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După prânz
Pe Podul Waterloo unde noi ne-am spus la revedere
Condițiile meteo au făcut să-mi curgă lacrimi de durere.
Le-am șters cu dosul mănușilor din lână împletită
Și-am încercat să pretind că nu-s deloc îndrăgostită.
Pe Podul Waterloo încerc să cred că nu s-a întâmplat nimic nasol.
În vremea asta tu ești plin de șarm și de alcool.
Dar tonomatul din mine îngână-un cântecel
Care spune cu totul altceva. Cine-a greșit oare, eu sau el?
Pe Podul Waterloo cu vântu-un păr ceva mă-apasă;
Sunt tentată să eludez. Ești prost. Nu-mi pasă.
Deși capul se descurcă foarte bine, totuși, inima-i șeful, am oftat
Trebuie să admit asta, chiar dacă nu-mi ține de cald.
poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Homer Clapp
Adesea la poartă,
După ce o duceam acasă de la patinoar sau de la liturghie,
Aner Clute îmi refuza sărutul de despărțire,
Spunând că pentru așa ceva ar fi trebuit să fim logodiți,
Și cu o strângere de mână indiferentă
Îmi ura noapte bună.
Nici nu se stingea ecoul pașilor mei
că Lucius Atherton
(Am aflat asta când Aner a plecat la Peoria)
Intra la ea pe la fereastră sau o lua la plimbare
Dincolo de capătul golfului,
Peste câmp.
De supărare m-am retras în mine
Și am investit toți banii obținuți de pe domeniul moștenit de la tata
Într-o fabrică de conserve, pentru a obține funcția
De șef al departamentului contabilitate și am pierdut totul.
Atunci am realizat că sunt unul dintre proștii Vieții
Și că numai în moarte aș putea fi tratat ca egal
Cu ceilalți oameni, m-aș putea considera om.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de peste mări
Cunosc o țară undeva, prin lume,
Pe planiglob e greu s-o recunoști,
Ce-ntre vecini avea un rău renume -
Că toți locuitorii erau... proști!
Cum bine cred că știe orișicare,
Și proștii pot fi foarte diferiți:
Sunt unii nătărăi chiar din născare,
Iar alții, rari, cu vremea convertiți...
În țara asta, tot ce se încearcă
E la mișto, scălâmb, împiedicat,
Cu fundu-n sus, anapoda, de parcă
S-ar da un premiu celui mai căscat!
Trecând pe-acolo-n drumurile mele,
Am nimerit într-un cumplit scandal,
Când țara de neghiobi și pui de lele
Era în plin proces electoral...
[...] Citește tot
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabula catârului prost
Invidios, catârul care
Era supremul șef în sat,
Că prim-ministrul, vaca mare,
A îndrăznit, de l-a sfidat,
Plecând în vizită-ntr-o țară,
A unor mari hârciogi cu bani,
Ca să-i convingă, bunăoară,
S-aducă-n sat, după mulți ani,
Tot ce-adunaseră și ei,
La microfon a trâmbițat
Că vaca-i vacă-ntre femei
Și n-are locul meritat,
În satul lui, că n-a știut,
De-a ei plecare, peste mări.
Iar el, catârul, prost și mut,
Dar demn, n-acceptă-așa plecări.
De-aceea, foarte-nfuriat,
Necunoscându-și rolul său,
Prin Constituție fixat,
Punându-i vacii gândul rău,
[...] Citește tot
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pseudo-Cilibi
Viața este o dungă, nu poate fi plină,
Lumea-i oglindă pentru Gina Ghindă,
Un slujbaș mare face cât doi saci de sare,
Frații râsului sunt linxul și prostia,
Cel ce apucă șarpele de coadă nu mai apucă apusul.
Albina are miere, noi avem muiere.
Cu o mână scurtă ia, cu cealaltă ne lovea.
Nu este învățat cel ce citește, ci cel ce silabisește.
Ferice de cel căruia îi spui una și el înțelege două.
Decât un prost în loja de gală, mai bine nebunii-n păduri se răscoală.
Gol ai venit pe pământ, fură cel puțin o cămașă.
Primul care fuge e hoțul, ultimul este șeful lui.
Greu să fii bogat, nu scapi de infarct.
Cine caută cal fără cusur zboară cu Airbusul.
Prostia, jocul de cărți și bârfele nu au sfârșit.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prostie și șefi, adresa este: