Poezii despre prostie și timp
poezii despre prostie și timp.
* * *
Mânia-n oamenii cei buni
Se naște moartă, se topește;
În cei cuminți un ceas trăiește,
În semidocți trăiește luni,
Trei ani în proștii cei din gloată,
Iar în mișei, viața toată!
poezie din Mahabharata, traducere de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Premierul Victor Ponta Plagiatorul tocește pragurile bisericilor în timpul campaniei electorale prezidențiale
Ah, ce puțin tu ne cunoști:
Poți doar să-i păcălești pe proști!
Și ce-i mai mult, biet fariseu:
Nu-L păcălești pe Dumnezeu.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (10 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În sosul umilinței ne vom scălda cu vrere,
Atâta timp, cât nu vom schimba prostia
în știință cu bune maniere.
poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici anul ăsta nu e rost
Sä-mi găsesc liniștea, vă spun;
Cu-amorul stau la fel de prost
Ca și în seara de Ajun!
catren de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizonturi
Risipit prin viață ma plimb, numai eu știu cum mă simt.
Dragă frate, dragă soră,
Totul a mers mai prost ca în altă oră;
Plin cu chin și dor de voi, asa trec zilele cu ploi.
Draga tată, dragă mamă,
O durere mă omoară.
Frământat de zi cu zi, doar la voi a ma gândi,
Stiu că bine nu a fost, am facut și eu un lucru prost!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amândoi
trecut-au anii peste noi
noi am rămas aici
tot proști, tot boi
doi câte doi
venit-a timpul de apoi
și am plecat de aici, tot goi
desigur amândoi
doi câte doi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără înțeles
Fără urme de iubire,
Așa trec prea multe zile,
Credeam că-mi vei da fericire,
Mi-ai dat doar lacrimi și pastile.
Fără urme de regret,
Ai plecat, ai dispărut,
Credeam că -mi esti mereu la piept,
Am adormit și-ai dispărut, în pas tăcut.
Fără urme, fără milă,
Ce naiba fac, m-agăț de ce?
La 35 de ani ești încă o copilă,
Iar eu un prost rănit iarăși în dragoste.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?
cum să arunci în zile mai proaste
poduri de flori peste râuri secate
și peste
artere uscate bucățite cu drujba
rusească până în oasele noastre?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eglogă destinului tragic
Poporul meu contemplativ
A fost belit în mod festiv.
Să știe chiar de la-nceput
Pe mâna cui a încăput
Și să n-aștepte ani mai buni
De la marmita cu minuni.
Că el, oricum, din post în post,
E învățat s-o ducă prost
Și hărăzit să fie trist...
M-apucă plânsul, deci exist!
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ce faci, inimă pustie,
cu pereți de igrasie,
când, în timp,
tic-tacu-ți scurmă
ca un ceas rămas în urmă.
Ce vrei, inimă a mea,
părăsită și bătrână
ca o apă de fântână
de unde nimeni nu bea!
Fostă "inimă albastră",
anii ți-i socoți în gând
stând ca proasta la fereastră
ca s-o vezi măcar trecând.
O! și ce n-ai da odată
s-o cuprinzi tu cu putere
și s-o legeni ca pe-o fată
și s-o frângi ca pe-o muiere!...
poezie celebră de Tudor Mușatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prostie și timp, adresa este: