Poezii despre realitate și timp
poezii despre realitate și timp.
Leacul inimii
Noi, toartele timpului
întruchipând mirarea,
între noi cuvintele plutesc
într-o ieșire din firesc
ca o sfidare a realității
pentru leacul inimii
ce se numește dragoste.
poezie de Vasile Ghinea din Între teluric și celest, eros și thanatos, Editgraph, 2021
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
se deschideau două porți ruginite
norii se rostogoleau peste tine
în timp ce marea se zbuciuma zadarnic
preoteasa din castelul pustiu se juca
cu realitatea folosind șiretlicuri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epopeea
păcatul ca un burete
absoarbe impuritățile
ce te alcătuiesc vărsând asupra ta
întuneric și frică, grabă
cum ar spune criticii
traversând epopeea
travestiți în salvatori, după
ieșirea prin cuvânt ei
asemeni uliului
spintecă prada,
o tranșează pentru pui,
tu
poetul vinovat care a născut
cu o secundă mai devreme poemul
transfigurat de realitate
trăiești
sub anarhia timpului
distilat în cuvinte.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Complicele umbrei
când îți vine timpul
calci pe întuneric ca pe o iarbă
cosită prea devreme
primăvara
o altă realitate respiră din tine
e ca și cum ai traversa strada
simțind umbrele altui anotimp
nu te clatini dar brusc
îți amintești de tine
în acest răgaz dintre noapte și zi
ești doar tu și
o umbră care
te desparte de lucruri
cineva intră prin efracție
nu-i nimic
zici
e doar complicele umbrei
pe care o aștept...
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitate si foc
Realitatea e la televizor
În fiecare zi,
La oră fixă.
Știrile vin
Precum o avalanșă de zăpadă
În deșert.
Avem multe cazuri,
Oamenii mor,
Vaccinul e...
Subiect universal.
În fața focului
Jur că nu există oglinzi,
Dacă tu ai avea un singur chibrit,
Ce inimă ai aprinde?
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incantații roz
Dacă mă întrebi
Despre pământ
Cât e de bătrân
Sau cât e de rotund
Primitor sau lucid
Nu pot să spun precis
De fapt se pare că-i turtit
De la rotații
Făcute în milioane de ani
Și astea toate
La perfectul compus
Aș vrea de fapt
Să aibă viitor
Pentru mai apoi
Culoarea realității
Se schimbă ulterior
Haideți s-o prefacem
Aievea în roz
La prezentul continuu
Până la mii de ani lumină
[...] Citește tot
poezie de David Boia (15 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptarea ucide
Așteptarea ucide...
Confuzie irațional folosită.
Relativitatea cuvintelor DA și NU,
Balanța dintre două lumi,
Platforma unor sentimente confuze...
Off, poate că nici măcar ea nu există,
Ci este un timp lăbărțat,
Ca un pulover croșetat
Din ireale secunde.
Poate!
Se v sfârși această incertitudine
În secunda "0" a realității.
Așteptare?! Imaginea distorsionată
A fracțiunii de viață
Despre care nu știm nimic.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Lucian Avramescu
Lucian Avramescu - Poetul cu "rădăcini de piatră"
care a reușit să construiască pod între realitatea zilelor noastre și străvechile tradiții românești.
Scrierile sale de neegalat
vor rezista testului generațiilor,
strălucind în viziunea transmodernismului viitor.
Lucian; De acum încolo,
mâna nu-ți va mai scrie suferința pe cer,
ci dragostea ta pentru Dumnezeu,
Pentru că moartea nu este doar ușa crucii,
este puntea spre viața veșnică,
unde Totul îmbrățișează cu grijă Totul!
poezie de Camelia Oprița din Condeiul de Aur (12 decembrie 2021)
Adăugat de Carol Mihăescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ca umbrele-n lumină
ne stingem rătăciți;
Ca umbrele în noapte
ne rătăcim de noi;
Printre cuvinte spuse
și gânduri nerostite
negându-ne puterea
tot mergem înapoi...
Ne strecurăm prin timp
fugind de realitate;
O loterie-i viața
și-o pierdem inutil.
Strigăm că vrem dreptate,
dar știm că nu se poate
și ardem resemnați
al zilelor fitil...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
An nou, speranțe noi
În suflete păstrăm doar puritatea,
Tot ce a fost rău nu mai rămâne,
Senini vom înfrunta realitatea,
Ce cu Noul An va veni de mâine!
Zilele vor naște noile antreprize,
Create din sufletele optimiste,
Vom ignora ale vieții grele crize,
Fluturând ale păcii albe batiste!
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre realitate și timp, adresa este: