religie şi revoltă

Revoltă

În durerea mea păgână
De-aş avea putere, eu,
Aş lua pământu'n mână
Şi-aş svârli în Dumnezeu.

poezie de Theodor Şerbănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne aşteaptă o Apocalipsă cumsecade

Ca un
obuz rămas
neexplodat
de la
ultima revoltă
a
îngerilor

Cerul

Îşi întinde
aripile neliniştite

De la
primul
la
ultimul înger

Dumnezeu
cu

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (21 mai 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultim hotar

Sunt la ultimul hotar
Când risipele ce mi-au fost
Revoltă şi pradă
Plutesc cununi,
Spre abis de cascadă.

Câtă umilinţă, câtă trufie
Câtă rabdare mi s-au permis?...

Atâta haos de parcă Dumnezeu
S-a sinucis!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura de frate

Groaznică eşti, răutate,
Când duşman tu faci din frate:
Plânge Cerul şi Pământul,
Plânge Dumnezeu Preasfântul.

Doar fiinţe scelerate
Îşi pot duşmăni un frate:
Asta-i culmea răutăţii
Şi a bestialităţii.

Tu, prin ura ta de frate,
Prin nespusa răutate,
Tu insulţi maternitatea
Şi revolţi Divinitatea.

poezie de George Budoi din Frăţia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiţi blestemând cerul.

Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?

Care bun arhanghel,
asurzitor şi invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?

Copacii urlă, cu braţele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-ş sfarme, să-l darme...

Copacii, toamna, sunt îngeri revoltaţi...

poezie clasică de Eugene Ionesco din Revista literară a Liceului "Sf. Sava" (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zic şi eu

Ce multe versuri, ah! ce multe versuri
Şi totuşi ce puţină poezie!
Unde te uiţi podoabe, panglici, dresuri,
Nicio revoltă, nicio bucurie.
O secetă imensă peste toate.
Emoţii false, măşti şi platitudini.
Poetu-şi face locul dând din coate
Şi-n templu poze ia, nu atitudini.
...
Unde sunt timpii când feream urechea
De ritmuri încâlcite şi vulgare,
Când şlefuiam imaginea, străvechea,
Cu noi oglinzi albastre, sublunare?
Pe-atuncea poezia, în fiinţă
Şoptită tainic, ca o rugăciune,
Era o profesiune de credinţă.
Astăzi credinţa e o profesiune.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea confident

Dintre pereţii casei, o simt căutându-şi
cuibul pe umerii tăi.
Doar tu-cel fără de nume
o vezi cum se înalţă sub mirajul
ninsorilor încremenite.
E pasărea confident!
Mă caută doar în zbor, neînduplecată
arcuindu-se lângă trupul meu zvelt.
Zilnic, îi auzi rugăciunea,
o asculţi cum se tânguie
după ferestrele cerului,
într-o tăcere ce mă revoltă.
Priveşte-o cum se hrăneşte
cu argintăria cuvintelor,
cum îşi deschide aripile
către vânătorul din oglindă
ce nu-i vorbeşte despre o măsură
a dragostei...

Pasăre-Cuvânt,

[...] Citeşte tot

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident (noiembrie 2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţia din lanţ

Reacţia din lanţ e lanţul însuşi,
Nu-i doar un smucet şi un urlet surd,
E doar un zăngănit de neputinţe,
O rugă la altar de preot kurd.

E nodul din şiragul de mătănii,
E za cu za, revolta unui viu,
Ce-i înhămat la iernile cu sănii,
De zei ce vor un vultur bidiviu.

Reacţia din lanţ e o redută,
E libertatea forului închis,
Cu vorbe de obidă renăscută,
Pe o şosea cu sensul interzis.

Aţi potopit planeta cu noi lanţuri,
De baze Guantanamo nu mă tem
Şi definesc umană şi firească,
Reacţia din lanţ ca un blestem.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unei broaşte ţestoase

Doamne, ajută-mă să redevin mieluţa din copilăria pe care mi-ai aruncat-o la câini! Eu nu m-am supărat, Doamne, pentru că mi-ai şterpelit cloşca, tocmai când mă vârâsem sub ea... Şi era atât de cald...!
Nu, nu m-am supărat, ci am tăcut chitic! Pe urmă, din cauza nedreptăţii tale, m-am zbătut ca peştele pe uscat, Doamne!
Puteam să te dau în judecată, pentru sechestrare de pământeni, sau să te pârăsc la D. N. A., pentru însuşire ilicită de luturi! Dar eu te-am iertat... Doamne!
Ceea ce mi-ai luat (şi continui să-mi iei), niciodată n-o să-mi mai poţi da înapoi... De aceea, te implor, Doamne: fă-mă din nou miel, ca să nu mă revolt ci doar să scâncesc, atunci când îmi pui cuţitul la gât...!

rugăciune de Iulia Mirancea (15 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrarea în rai va fi monopol de stat

la naiba cu ortul dat popii
cartelele pentru intrarea în rai
sunt o găselniţă minunată
numai bună pentru ridicat imperii financiare
oricum corupţia a depăşit demult românia
a trecut cumva şi de china
cu tot cu glonţul imputabil familiei

(cum dracu să nu ispitească maldărul de bani
cules aşa uşor de la fraierii plătitori de taxe
oricum revoltele sunt din ce în ce mai mici
iar oamenii educaţi în spiritul virtualului
vor protesta on-line
doar cât timp vor culege like-uri)

pentru cei care nu îşi permit raiul
se vor înmulţi teledonurile
ca şi show-urile păcătoase
iar iadul va fi refugiul dreptului la vot
abia acolo mai mult decât turmentaţi

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!