Poezii despre religie și vișine
poezii despre religie și vișine.
Dar Divin
Am cunoscut-o în pragul primăverii
Îmbrăcată în miresme și petale
Mi-au prezentat-o cireșii, vișinii și merii,
Venită din lumea sacrelor vestale.
Sau poate înger inocent zburând
De pe Calea cerului Lactee
In livada mea aterizând
Cu chip și grații de femeie.
Mulțumesc, divinitate, pentru darul tău
Făcut versificatorului Penescu.
Sunt mai îndrăgostit decât Demonul lui Lermontov
Si decât Luceafărul lui Eminescu.
poezie de Tudor Penescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alcor
Alcor, micuță stea plăpândă
Abia zărită-n depărtare,
De-ai fi tu gingașă și blândă
Cum e-n adânc o stea de mare,
De-ai fi un licurici în noapte
Ori far pe-o insulă pustie,
Sub pomul meu cu vișini coapte
Șezând, ți-aș scrie-o poezie.
Dar tu, steluță minunată,
În cer ești iad! De ce să-ți scriu,
Când tu, dac-ai putea, pe dată
În foc m-ai pârjoli de viu!
poezie de Mihail Mataringa (27 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul mierlei
Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineții,
O boare mișcă frunzamuiată-n stropi de rouă,
Tresare-n vârf de vișin ușor fiorul vieții
Și soarele îmbracă o zi în haină nouă.
În raiul vișiniu au legat firul tandreții
Cu calde-mbrățișări din aripile-amândouă,
Un tril de mirlă rupe tăcerea dimineții,
O boare mișcă frunza muiată-n stropi de rouă.
Duioase alinări înving urmele tristeții,
Candorile iubirii ni-s dăruite nouă,
Un răsărit de soare dă farmec frumuseții,
Se bucură-mpreună de-o vișină sau două,
Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineții.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
tată,
dă-i tu fetiței de doi ani
înțelepciunea frunzei
zborul întors al celor ce pleacă
galbenul din bobul de grâu
negrul adânc al pământului
spală-l tu cu lacrima ta
izvorâtă din cer
pe mine mă iartă, acum
când ghețurile dorm,
pentru toate păcatele
mă iartă că sunt fruct copt
în noaptea dintre vișini
sunt mare,
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda și Violetta Petre
Aceste păsărele ciripesc
Peste livezi de vișini și de nuci
De față-mi vine chiar să mă ciupesc:
E "Zbor deasupra unui cuib de cuci"?
În bloc la mine este gălăgie,
O bormașină sparge un planșeu;
Sper să nu fac acum o nevralgie:
În blocul ăsta vreau să țip doar eu!
E ora două noaptea și un moș
De la etajul trei își trage apa,
Afară se aude un cucoș,
De-al naibii nu mi se închide pleoapa!
Acuma este liniște, în fine
Încerc să dorm, pentru a câta oara?
Și printre rugăciunile creștine
Aud cum cârâie sub geam, o cioară!
poezie de Doina Răducanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișor
Ne trezim depărtișor, dincolo de dor,
Dumnezeu pășește, vizibil, pe muguri,
Miracolul viețuirii e-un sfânt mărțișor,
Ca semn al iubirii, în tine ard ruguri...
Enigmatic, un vișin tresare în floare,
Înlăuntru, îmi revine, năvalnic, iubirea,
Bătrâna mea mamă croiește răzoare,
Un zarzăr cucernic îmi cată privirea.
Penumbra dispare, lumina-i pe ram,
Nu vreau, preacurato, o altă femeie,
Caut doar sensul femeii pe care o am,
Exilul îl caut, pe-o-ndepărtată glameie...
În momentul când răul devine inapt,
Preaverdele crud îți încântă privirea,
Ce vrei, magnifică, Doamnă, de fapt,
Sămânța divină sau doar înflorirea?
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana de Bucovina
bunica mea a fost o amforă ferită ochilor lumii de către un stăpân gelos,
vinul băut din ea avea gustul amărui al strugurilor descântați cu roua de Bucovina.
pe degete purta inele de iarbă scânteind a tinerețe veșnică
iar cuvintele ei sărbătoreau o fericire promisă, așteptată, neuitată.
dacă ar fi știut să scrie poate ar fi descris cum se adună negurile deasupra munților străbuni
sau cum se strang flacaii satului înainte de a pleca în cătănie.
dar în sătucul meu, femeile învătau să scrie abia la bătrânețe,
literele lor erau șchioape, urâțite de așteptare și adeseori cu adevărat triste.
bunica mea nu a avut niciodată inel de aur sau brățară de argint,
poate că pielea ei nu rezista la răceala acelor podoabe.
singura ei bucurie a fost aceea de a păzi lângă focul iubirii,
numele neamului meu.
anii s-au succedat amețitor în Țara de fagi.
pârâurile au secat iar râurile au devenit nestemate pe cer.
copiii sătucului au plecat în războaie,
mulți nu s-au mai întors.
cu toate astea, preotul satului îi strigă pe toți în fiecare duminică
ca un apel continuu la neuitare,
ca un apel continuu la conștiința colectivă.
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (24 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Crochiuri la sărbători pascale
Isus a înviat acum din morți
dar reânvie, splendid și natura,
cireși și vișini albi la porți
de iarbă verde-i plină bătătura.
Chiar gânduri verzi înmuguresc,
pașii mă duc către păduri virgine,
adun puteri să-ți spun că te iubesc
și că. iar, sunt îndrăgostit de tine.
Trăim alături un nou vis
după evadări din pandemie,
prin ani, un nou volum am scris
fără să fac, la bani, economie.
Cu sânii dezveliți, azi, primăvara
revine cu multe abundente ploi,
cresc flori de vis prin toată țara
și-au revenit și berzele la noi.
[...] Citește tot
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste (cu vișini) în construcție
nici măcar nu-mi pasă că nu înțeleg
de ce și cât se străduiește
o macara
să transforme ruina în obelisc.
un zilier încolonează pe vertical
un miriapod de intenții,
dar între el și paralela refuzului meu,
am deja un zid al berlinului
(praful nu poate fi adunat
arhitectural).
asigur un zâmbet în diminutiv
la o casă de compasiune
pentru obsesiile lanțului de macara.
i-am tăiat rugina într-un demult,
mai mult decât o amnezie fericită
nu mi se leagănă în această privință.
- +
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când soarele apune
Atunci când soarele apune
Într-un sfârșit de luna mai,
Oamenii buni să se-adune,
Bucuroși, într-un colț de Rai!
Să vadă vișinii în floare
Purtând rochii de mireasă,
Când pe-a cerului culoare,
Curcubeele se lasă!
E protecția divină
Ce-ntr-un semicerc se-arată,
Cu un zâmbet de regină,
Pe cupola ei bombată.
Da cât suferă pământul...
E permanent exploatat,
Arșița, gerul și vântul,
De-atâta timp l-au maltratat!
[...] Citește tot
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și vișine, adresa este: