Poezii despre religie și vinovăție
poezii despre religie și vinovăție.
* * *
Poate singura mea vină
a fost aceea că
am scuturat prea devreme
creanga
pe care Dumnezeu
ne așează daruri.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua de luni în Re major
Mă pot ruga
toată ziua
și Dumnezeu
n-o să vină.
Dar dacă sun
la linia erotică
Diavolul în persoană
va fi aici
într-un minut!
poezie de Imamu Amiri Baraka, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu toți oamenii locuiesc în Dumnezeu
Doamne!
toate degetele lumii arată înspre tine
de parcă ai fi singurul vinovat
pentru neputința noastră și
a lucrurilor din jur
până și povestea cu "a fost o dată"
îmbracă minciuna
adevărul e camuflat în cuvânt
însă nimeni nu știe
cum arată lumina fără tine
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Circumstanță atenuantă
Deși
în fața
lui
Dumnezeu
Toți
suntem
inculpați
Avocatul
diavolului
Nu-și
întrerupe
pledoaria
De
propria
naștere
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento Mori
Ne-adâncim în noroi,
În tăcere meschină;
Ne privim încruntați,
Înbufnați fără vină,
Încordați, supărați
Și uitând de lumină,
Nu suntem altceva
Decât gheață și tină.
Avem brațe de lut
Și în inimă iască.
Iadul este în noi,
Raiu-i pururea mască.
poezie de Viorel Mitea (12 iulie 2006)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadarea din grai
Se coc atâtea roade pe pământ,
De la o stea atât de-ndepărtată,
Încât voi spune ca un jurământ
Că depărtarea pare vinovată.
A pus-o Dumnezeu în locul său,
Chiar după evadarea celor doi,
Lăsând-o celui lung și celui rău,
Și coborând să caute la noi.
Răsar atâtea graiuri pe pământ,
Din rădăcina unui rai greșit,
Din care Dumnezeu, numit Cuvânt,
Fără prea multe vorbe, a fugit.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipitor
Nu-i vina mea poate tot omul să priceapă:
Dumnezeu mi-a sculptat-o să pot păstra
Doar câțiva stropișori de apă
Și arginți puțini în palma mea.
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gura lui Dumnezeu
Țara s-a făcut de basm
ce durere minuntă
taci dar cu entuziasm
să ajungi-napoi îndată
Ce durere minunată
cade fulgul de lumină
iarna asta-i fără pată
iarna asta-i fără vină
Cade fulgul de lumină
taci dar cu entuziasm
țara asta e divină
țara s-a făcut de basm
Ce durere minunată
viitoru-a fost odată
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scurtcircuit
Peste distanța dintre noi
Cad frunze grele de la ploi;
Un timp ce-i bun conducător
De flux din electroni de dor.
Mă simt atât de vinovat
De parcă-s electrocutat;
E totul ud în jurul meu,
Mă curentează Dumnezeu.
Renunț la isihasm de-acum
Și fug de-acas, desculț pe drum;
Când văd un fir de orice fel,
Îmi pun piciorul gol pe el.
Cu drumul dintre noi s-a zis,
Trei pași din iad în paradis,
Din ceruri pe pământ doar doi
Și numai unul între noi.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă mormântul mamei...
Iarba uscată miroase
a rădăcini ucise
de lut
lângă crucea arsă
de tămâie
fără vină
doar visul
ca o durere proaspătă
îngăduie plânsul
zboruri fără aripi
înalță lacrimi spre cer
gândul lăuntric plin
de cuvinte și umbre
pulsează
în cea mai lungă zi
durerea se-nfășoară
pe trup ca iedera în rugă
spre Dumnezeu...
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și vinovăție, adresa este: