Poezii despre religie și violență
poezii despre religie și violență.
Mi-e atât de frică
De-a oamenilor vorbă mi-e atât de frică.
Ei totul spun atât de evident:
Asta e casă, ăsta-i câine violent,
aici este-nceputul și-acolo sfârșitul se ridică.
Mi-e frică și de gândul lor și de badjocură mereu
ei știu tot ce va fi și tot ce-a fost;
și orice munte lor le pare fără rost;
grădina binelui și-al răului vecină e cu Dumnezeu.
Vreau să mă lupt, vreu să le spun: lăsați-le știute.
Îmi place să aud cum lucrurile cântă.
Voi le atingeți: ele sunt nemișcate și mute.
Voi omorâți întreaga vrajă sfântă.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poemele timpurii (Rugăciunea Mariei față de Maria), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ironie
Aud primăvara printre ramurile negre amorțite
O poți urmări doar în acest ceas, trecând printre
casele singure cu propriile gânduri.
Este ceasul ferestrelor închise, dar
această tristețe a întoarcerilor mi-a răpit somnul.
Un văl de verdeață va zvâcni mâine dimineață din acești
arbori, ce puțin mai înainte când se așternuse
noaptea, erau uscați.
Dumnezeu nu-și dă răgaz.
Și doar în acest ceas îi este dat, vreunui rar visător,
martiriul de a-i urmări opera.
În această noapte, deși este aprilie, ninge peste oraș.
Nici o violență nu o depășește pe cea cu înfățișări
liniștite și reci.
poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aparență
Gândul, în eternul depărtării
Clipește zilnic, trist, doar în priviri
Și nu-mi permite să te dau uitării,
Icoană transformată-n amintiri.
Ai fost un vis, dar astăzi aparență,
Un trecător ce-mi naște iar fiori,
Ce mă inundă-n gând cu violență
Sau mă înalță-n vise către nori.
Ești tot ce am pe lume mai aproape...
A reușit în fine, Dumnezeu,
Frumusețea ta să o îngroape
În adâncul sufletului meu.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoream
într-un infern de câteva zile
sate și orașe pârjolite de foc
unde șobolanii, holera
și ciuma bubonică reprezentau
pericole constante
călătoream printre ruine
de blocuri turn și carcase de mașini
pe străzi cu șiruri de case părăsite
unde mișună câinii
sălbăticiți și șobolanii agresivi
întâlneai liderii diferitelor grupări
religioase sau războinice
și acoliții lor cu fețe tatuate
care îngrozeau populația
sărăcită și dependentă de drog
călătoream peste întinderi
de beton și fier contorsionat
era microcosmosul unei noi lumi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temelia groazei
mintea se tulbură când pumnul e o armă
femeia chinuită nu-i doar un clișeu
violența conjugală blestemată karmă
acolo unde oamenii nu-l au pe Dumnezeu.
cerul se înnegrește cînd pământul geme
de atâtea suplicii ce vibrează în el
trai tulburător plin cu anateme
cu închisori severe pentru cel rebel.
vreau să fie pace între unu și doi
armonii de vise să domnească-n lume
unde e iubire nu e loc de război
respectul de semeni să aibă renume.
în Carpați să răsune doine de oboi
nimeni să nu simtă a vieții cutume.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solidari
În vremurile acestea, cu multă tensiune
Când violența frate, e în ascensiune
Și zilnic apar știri, de prin alte state
Despre lupte grele, cruzime, atentate
Iar la noi în țară, vedem suferință
Sărăcia frate, pe mulți amenință
Pământul se pare, ajunge la străini
Iar noi între noi, suntem tot mai haini
Este câte unul, de-averi obsedat
Nu-i ajunge o casă, vrea întregul sat
Alții din lăcomie, își construiesc palate
Trăiesc ca hârciogii, de semeni, departe
Dezbinarea frate, lovește în națiune
La câte-om face față, de-i multă fricțiune?
Eu am îndoieli de n-om schimba ceva:
De-am fi mai solidari multe-am rezolva.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (14 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atentat
E cred, o lipsă de atenție fatală
cu consecință psihică, carnală;
o bine meritată pedepsire,
a lipsei interesului... în omenire.
Ne procreem, făr' să premedităm dezastrul
-necontrolați în furii, cum când epigastrul
anunță angina și n-avem reacții-
ignorând că nitroglicerina-i leac, dar și explozia... în fracții.
Ne creștem ego-ul printre vecini,
nu pedepsim copii crezându-ne divini,
mințindu-ne c-avem și respectăm credință;
ce-o exersăm în moarte, în suferință.
Oh, cultivăm în mii de ani diversul
în cult, inoculăm familial... perversul;
pedeapsă dăm la ce nu ne-aparține,
prin uneltiri... nevinovaților de vine.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marile speranțe
alerg după fluturi
cu aripile violent cromate
culoarea lor te înnoadă,
plasa îți desface
chiar și ultimul ligament
ascuns, păstrat secret,
schimbându-se
într-un voal cu textură discordantă
descoperind scheletul ce firea mult ți-o poartă
poate alte gângănii îmi vor deveni mătănii,
rugăciunea va cunoaște gustul Lotrului,
al mărului, pe-o altă parte de acum mușcat
descompunându-se lin și liber,
așa cum ne-a fost dat:
estompând și dezvelind păcate
pe care le ignor,
[...] Citește tot
poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precizare, maestrului Valentin David
Amice, cred că vrei să mă cobori,
Dar vorba-ntortocheată nu te-ajută,
Oricât am fi de îngăduitori,
Se vede c-ai făcut o muncă brută!
Îți amintești doar lucruri de duzină,
Și poate că te cred naivii, blegii,
Dar sunt dovezi că unii, în uzină,
Nu prea turnau oțelul, ci colegii!
Cât despre mine, dacă vrei să știi,
Ca dascăl, n-am dosar, ci am dosare
Și nu mă văd din munții de hârtii,
Mereu în slujba clasei muncitoare...
Mi-am educat elevii cu talent,
Din drag de oameni și de Dumnezeu,
Dar, după tonul aspru, violent,
E clar că nu ai fost elevul meu!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cecitate
Copleșită icoana lui Dumnezeu cu ochi de aur închiși pe la tâmple-a prelins lacrimi de mir.
Țintuiți-mi palma dreaptă cu lujer de crin aurit pe falanga unui cetaceu captiv.
În sfere turtite și concentrice îmi disecă ochiul arhanghelul de-argint; nimic nu mai picură; boaba de rouă s-a zbicit pe lujerul de crin. Iar falanga s-a fărâmițat cetaceu captiv.
Spart este ochiul până în epicentrul care nu mai aruncă arcuri de albastru curentat. Irisul verde și auriu emite semnale doar ultraviolete. Violent s-a rupt și sfoara ce lega ochiul de boaba creierului menită vederii.
Cetaceu captiv în cecitate...
poezie de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și violență, adresa este: