Poezii despre roșu și timp
poezii despre roșu și timp.
Politrucilor care conduc țara, dar au fost repetenți în facultate: Liviu Dragnea (vătaf al PSD, infractor condamnat în 2016, repetent în anul III); Călin Popescu Tăriceanu (liberalul roșu, repetent în anul II); Crin Antonescu (PNL, repetent în anii II și IV)
Cuvântul repetent șochează
Și cu impertinent rimează.
Nu doar că fost-au repetenți,
Ei sunt și mari impertinenți.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (24 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
O bulină roșie
Dacă
nu pun la socoteală
zilele
când
n-am fost iubit
Și
pe
cele
când
n-am iubit
Cred
că
n-am 18 ani
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2 septembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Che Guevara
cobor din balcon direct pe o frânghie
să mă usuc pe linia de tramvai cu plămânii scuipați
ca un tricou roșu aprins
între șuvițe de zahăr
în luna lunilor: mai! du-te-n bolivia. mori
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salt
Adăugat de: ALapis
Dau pătura de aer la o parte,
Și umărul lucios și ochii-albaștri
Îi las înfrigurați de cerul mare
Ținând deasuprea mea un relief de aștri.
Bat galaxii, în depărtare,
Un ritm al unui timp urcând.
Fac ochii mari - dar numai o secundă,
Până le trec în amintire, rând pe rând.
Mi-e bine si mă simt stăpân pe gânduri
Ca și atunci când tu veneai, frumoaso, și
Dansau globulele în mine
Ca niște diavoli roșii,
Sunând în noi secunda
Ce nu va mai sfârși.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izbăvită ardere
Curcanii au mutat pe soare șirul
De gâturi cu, nestinși, cartofii roșii.
La cerul lăcrămat și sfânt ca mirul
Rotunzi se fac și joacă pântecoșii!
Șuvița stelei noi întinge-n ape,
Un stăpânit pământ ascultă ani,
Pământul s-a lipit de steaua-aproape.
Nuntesc, la curtea galbenă, curcani.
poezie celebră de Ion Barbu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astă-zi
tu fluture roșu pe o floare albă
bagă timpul în somnul tău cu vise
și-l vei alungi atât cât să-ți ajungă
vei trăi o secundă cât o viață și o
viață cât o secundă
vei trăi în trecutul prezentului viitor
ori în prezentul viitorului trecut
sau poate în viitorul trecutului prezent
vei putea
plin de iubire să calci curat peste șerpi
poezie de Vlad Scutelnicu din Piramida Ka-zar (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipsa sentimentelor
Și cum priveam eu luna sângerie
mă preschimbam ușor ușor în om
și mă priveai cu-atâta bucurie
cu-atâta
bucurie mă priveai schimbat
cum te lăsai cu totul
mie
în timp ce-n altceva te-ai transformat.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă roșie
Ploi torențiale,
refugii prin cafenele,
chipuri blazate,
cuvinte de fum.
Pe drum...
caut aiurea,
poate că astăzi
voi descoperi un sens.
Promisiuni,
așteptări chinuitoare,
frunze căzute.
Roboții sistemului
roșu
construiesc, zilnic,
închisori pentru spirit
și versul
cade strivit.
Plânge toamna
indiferenza
și teama.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre scurtimea timpului
Dacă-aș putea trăi fără să mă gândesc la moarte,
Uitând risipa timpului și-a sufletului degradare,
N-aș dori decât să fiu trup cu caldă răsuflare
Având de lumina zilei și de trilul de păsărilor parte.
Aș putea sta netulburat mereu, zi după zi
Urmărind cum crește iarba, curcubeul schimbător
Al florilor de la albastru la galben, de la roșu la gri,
În perfect acord cu secvențele-anotimpurilor.
Aș putea, îngăduitor, permite timpului să mă îngroape,
Dar mă dor orele care trec din întuneric în întunecime.
Iar eu acum chiar nu vreau să zac cu pantalonii-n vine
Și cu bastonul lângă pat, pentru că moartea e aproape,
Trebuie să fiu treaz, să fac ceva în fiece minut.
Mormântul ne dă apoi timp de-odihnă, neîntrerupt.
poezie de Hemminger, Graham Lee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
atunci când luna se ascunde
în spatele Marelui Dinte Alb
care stă în fața Limbii Roșii
vrăjitoarea merge încet pe apă
și sucește mințile prinților holtei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre roșu și timp, adresa este: