Poezii despre rouă și timp
poezii despre rouă și timp.
* * *
Cine ești
Glas de rouă
Auzit în iarba de ace
A timpului...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul asfințitului de soare pe fluviu
Un brâu fâșie de apă inundă soarele care apune,
Jumătate de râu este ca smaraldul, jumătate ca rubinul.
Mi-e dragă cea de-a treia noapte a celei de-a noua luni,
Roua este ca perlele; luna ca un arc.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorit-au anii mei
ca și florile de tei,
ca și roua cu dulceață
dintr-o caldă dimineață...
catren de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copaci adormiți
La ceaiul cu ierburi senile,
Un foc se aprinde din veacuri
Compost de răbdări printre zile
Descântece-n șoapte și leacuri.
Pădurea se-ncruntă a jale,
O frunză scâncește prin rouă,
Strivită de vreme și zale,
În suflet e ceață și plouă.
Privit de departe, copacul
O așchie-n calea furtunii
Îl ține pământul, săracul,
Și-o rugă ce-o-nalță străbunii.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Edict
Această pontifică lună
Cuvânt adormiților e,
Din roua caratelor sună
Geros, amintit: ce-ru-le.
O sobă, cealaltă mumie.
Domnește pe calul de șah,
La Moscova verde de-o mie
De turle, ars idol opac.
Dogoarea, podoabă: răsfețe
Un secol cefal și apter.
- Știu drumul Slăbitelor Fețe
Știu plânsul apos din eter.
poezie celebră de Ion Barbu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crini răi
Rodul săptămânii
Cade-n palma mâinii
Și mi-l iau, răi, crinii
Și mi-l duc departe,
Roua mi-o desparte
De cântec și carte,
Lumina mi-o plimbă
Pe-o uliță strâmbă,
Flaut schimbă-n drâmbă
Țipând a rușine,
Și-mi rupe din mine
Aripile fine...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sunt tradafirul ce se scaldă-n rouă,
Astăzi sunt cer albastru, mâine lut.
Sunt scama unui nor pe luna nouă.
Sfârșit am fost, dar pot fi și-nceput.
catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sacrificii
descendenți ai marelui neam
de mii de ani
statornici aici
precum Carpații
penetranți prin chiuloasa de plumb
a năpastelor.
timpul ne-a cerut sacrificii
și le-am dat
așa cum dă lumina viață
și stropul de rouă bucurie.
poezie de Marin Ifrim din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puf de argint
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă,
Melopee-n poezie,
Luna-a scuturat prin rouă!
Picătură de magie,
Râde lacrima când plouă,
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!
Cântă vântul, legănându-l
Argintat sub clar de Lună,
Puf de vată clătinându-l...
O să-ți spună, "Noapte bună"!
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!
poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerbii
Ca-n vis plutesc prin ierburi de poiene
Cu herbul coarnelor înveșmântate-n rouă,
Ieșind în tainici nopți de sânziene,
Mugindu-și doru-n raza lunii nouă.
Stau florile-aplecate și-i ascultă,
Cununi de tei le plouă pe grumaze;
Hoinari robiți de luna cea ocultă
Li-s ochii plini de lacrimi și de raze.
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre rouă și timp, adresa este: