Poezii despre rușine și timp
poezii despre rușine și timp.
247
Mi-e somnul prețios și-mi pare bine
că piatră sunt și-am simțuri adormite
cât timp în jur e crimă și rușine.
Nu mă trezi. Vorbește pe șoptite...
poezie celebră de Michelangelo din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rușinea
Uite, răsare luna
Pe cer și-n ochi la tine,
Vreau să-ți arăt cu mâna,
Ce dacă e rușine!
Copilul din mine
Și pe Dumnezeu întrUna
Ți L-ar arăta cu mâna,
Dacă nu ți-ar fi rușine.
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (28 mai 2002)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crini răi
Rodul săptămânii
Cade-n palma mâinii
Și mi-l iau, răi, crinii
Și mi-l duc departe,
Roua mi-o desparte
De cântec și carte,
Lumina mi-o plimbă
Pe-o uliță strâmbă,
Flaut schimbă-n drâmbă
Țipând a rușine,
Și-mi rupe din mine
Aripile fine...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Crin Antonescu (zis Căcărău) vrea să ajungă în Parlamentul Uniunii Europene pe lista PNL (pamflet)
După ce mulți ani de zile acest leneș repetent,
Obosit de joc de poker, a dormit în Parlament,
Astăzi, fără de rușine, cu tupeu ca un mișel,
Tot pe lista PNL-istă, vrea să doarmă la Bruxelles.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (20 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infractorii (pamflet dedicat în special pușcăriașului Dan Voiculescu, mogul condamnat în 2014 la 10 ani de închisoare pentru corupție)
De decenii pe ecrane defilează infractorii
Care țara au prădat-o, sfidând legea, procurorii.
Când îi bagă la-nchisoare, toți devin deodată critici,
Fără urmă de rușine spun că-s deținuți politici.
pamflet de George Budoi din Dicționarul corupției (25 februarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rușinea
Există meserii, știm bine,
Mai rușinoase, și nu rar,
Cum este cea de căcănar,
Ce-și cere sporul de rușine
Aceasta-n timp ce-un oarecine,
Ia sporuri într-un mod barbar
Stând la birou, sau prin vreun bar...
Rușinea nu e pentru sine;
Hingherul Niță, supărarea,
Nu și-o reține, dă din mâini,
Dorind să-i crească bunăstarea
Să-și cumpere mai multe pâini
Și să își schimbe încadrarea,
Ca vrednic "polițist... de câini."
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capul meu
Capul meu
este foarte mare
mai mare decât jumătatea
neluminată a lunii
cap de tâmpit
și încâlcit
e vina mea
și a lipsei de lumină
ar trebui să-l tai
pentru câtva timp
(mai zice soacra că suntem nebuni)
măcar până la primăvară
ca să mă pot odihni
crede-mă
scap de povară
nu-l mai pot duce
mă plâng
ca Iisus
pe cruce
atârnă rău
[...] Citește tot
poezie celebră de Toma Caragiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de verde, dor de mamă
Auzi cum îmi cade lacrima pe iarba ta?
Și eu nu ți-am adus măcar un colț de pâine.
Doar tu coaci bine pâinea, cu cântec, cu ceva -
Acasă e amar, aici ești verde mâine.
E vremea șarpelui de oțel pe linii de marfare,
Și tac și taci, române, când trenul șuieră în gară!...
Stejarul simte veacul tragic, și negreșit se moare;
Copaci cu suflete tăiate s-au rușinat și au plecat din țară.
Rușine mi-e de moarte, de voievozi și de haiduci,
Că România îngenucheată ajunse cuib de cuci.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de Marian St. Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dimineți am cugetat la Tine
În dimineți am cugetat la Tine,
La Duhul Tău rătăcitor prin stele,
Și-am înțeles că Tu de ani de zile
Erai îndreptătorul vieții mele.
În amăgiri și-n deznădejdi viclene,
A biruit prin mine, brațul Tău înalt.
Tu m-ai spălat de ură, de rușine,
Tot Tu m-ai învelit să-mi fie cald.
Învăț să Te descopăr azi în mine,
În fiecare tăinuit ungher,
Să pot alege răul de ce-i bine,
Să mă ridic din beznă către cer!
poezie de Mariana Bendou din Pierdută și răscumpărată
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micul mai mic
decât cel de anul trecut
aruncat pe grătarul încins
țipă în bătaia focului ațâțat
de evantaiul unei doamne
dată cu pudră de orez și
machiată indiscret
se rumenește de rușinea
ochilor care-l privesc cu poftă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre rușine și timp, adresa este: