Poezii despre ruletă și timp
poezii despre ruletă și timp.
De vorbă cu tine, cu mine...
[Cât încă nu-i târziu!]
Ați întâlnit vreodată,
măcar un om,
făr-o poveste tristă?
Eu încă nu.
Tu poate... ai succes!
Dar, spune-mi:
ai timp si pentru tine,
si pentru acele...
nimicuri stupide,
ce-ți dau împlinire?
Sau poate...
azi, ai iubire!
Dar te întrebi:
Pierdut-ai libertatea?
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii la început
Oamenii la început
zburau pân' la azimut;
apoi și-au tăiat aripile singuri
și au căzut în niște ringuri
din care și azi se luptă să scape
acoperiți de mâzgă și ape
Aruncă noroi unul pe altul
și se trag în jos
că nimeni nu mai are timp
să privească înaltul
Marile puteri
joacă lumea la ruletă
la barbut, la biliard
ca la orice cafenea de pe bulevard:
Ele au cărțile, ele fac jocul
ele aprind focul!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închisori cu ferestre spre cer
Rătăciți printre vremi
Mereu triști, obosiți
Încărcați de nevoi,
Suferințe și boli -
Suntem prinși în hățiș.
Prizonieri pe pamânt
Plini de ură și-n gând,
În vârtej ne rotim
Într-un cerc vicios.
Nu mai știm ce e jos
Nu dorim decât sus.
Suntem tot mai flamânzi
De putere și bani,
Nu mai știm de cuvânt
Am uitat ce e sfânt.
Ne ucidem părinți
Și ne vindem copii,
Pe bâtrani îi lăsăm
În azile zălog.
Nu privim către cer
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (20 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altarul neputinței
Am pornit la drum, cândva, cu doi îngeri laolaltă,
unul palid lăcrima, celălalt râdea de-o înaltă
umbră ce-și purta pedeapsa într-o vreme de război
și trăgând la o povară ca un car cu șapte boi.
Vina este-a cui greșește fără a plăti curând,
o povară-i cât o mie de credințe la un loc
dar ne vom găsi finalul într-un colț, pe un alt rând
și nu vom zâmbi ori plânge pe la porțile de foc.
Visul vieții viitoare este jocul de noroc,
o ruletă ruginită rar trece de primul joc
iar cu fețele de sticlă răstignite pe-un altar
trec suflete prăpădite într-un vid rudimentar.
Luna roșie, pe-o rană, reflectând lumini oculte,
cu pistruii de cristal, ne zâmbește-amețitoare
când copacii zgribuliți stau în spasme să asculte
simfonia dedicată unei raze solitare.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa din Valuri (29 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mă am
Oh, Doamne, cât mă mai iubesc,
Nu mă mai satur să mă încânt de mine;
Mă simt, m-ating, din suflet îmi zâmbesc,
Mă încred nespus, că îmi doresc doar bine.
Alerg de când mă știu alte dorințe
Ce chiar de ajung mă plictisesc cu ele;
Că-mi schimb ateic fostele credințe
Trădat naiv, sau dezgustat de rele.
Mă citesc zilnic alt insesizabil
Ridându-mi gând că s-a strâmbat oglindă
Și-o șterg cu dosul palmei; lamentabil,
Că-i și mai rău urât să mă surprindă...
Mă culc ca timpul să se treacă doar în file
Crezând că vis de noapte-i semn de mâine,
Tot jinduind că nesfârșite vor fi zile
Și nu mă cruț să-mi vând din ele pentr-o pâine.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Formula apei
Hai noi doi și o
noapte
e formula apei
pe care ți-am adus-o în căușul palmei
setea trecută când îți era ora crăpată de somn
au picurat pumnii până la patul din mijlocul lacului
o cărare de vise concentrice anonime
în centrul lor au crescut plante de înaltă tensiune
iar pisicile în formă de bicicletă
și-au răsucit cozile în procesiune
într-o ruletă la înălțimea soarelui ce și-a scos peruca
albastră
carul mare a cântat pe tavan la trompetă
despre formula apei
Iar noi am ascultat liniștea cum a recitat din fereastră
prăfuite sonete
hai
noi doi și o noapte
e apa reformulată în sete
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecarea ta târzie
Lăsați-mă o clipă în pragul neuitării
să pot privi în urmă la tot ce-a mai rămas
din toamna-ntârziată ce alunga cocorii
și ne punea dileme în acele de ceas.
Pendulele rebele măsoară alte ore,
mai lungi decât acelea pe care le-ai lăsat
să curgă îmbrăcate în renunțări majore,
ascunse cu migală sub umbre de păcat.
Plecarea ta târzie pe-o neștiută cale,
deschisă fără veste de cârdul de cocori,
lăsa ca amintire doar vechile-ți escale
ce-mi aduceau în suflet tornade de fiori,
cu amăgiri amare și tragice secrete
ajunse nechemate, pe drumul cunoscut,
să-mi reașeze-n cuget noianul de regrete
jucate la ruletă pe-o miză de-mprumut.
Mă roade suferința în nopțile cu lună,
iar neuitarea cruntă mă bântuie din greu,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Creație lirică nouă, 2023
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp pierdut cu oameni nepotriviți
Tu ce faci astăzi, când nu știi ce să crezi,
Dar ce vei face mâine, când nu va mai fi la fel.
Ce loc mai are dreptatea, într-o lume nedreaptă,
Când timpul joacă ultimele cărți,
Iar cei slabi primesc "pedeapsă".
Nu au comis crime, ci au "săgetat" cu iubire,
Nu au furat bogății, ci au "îmbogățit" locuri pustii,
Au dat viață la ruine.
Au pus dragostea, mai presus de tot,
Cei nu-i cunosc prețul, o aruncă în foc.
E ca un joc de ruletă,
Unde cel ce câștigă, ia și ultima monedă.
Am adus puțin din mine și mă vinzi pe nimic,
Nu ți-am trimis sentimentele într-un cont, ca și bani lichizi,
Dar faci negoț cu ele, ca și cum ar putea fi răscumpărate.
Ce loc mai are dragostea,
când pentru mulți, are termen de valabilitate.
Ce loc să-ți mai ofer,
Când te-am așezat lângă mine,
Din complet, acum e vid,
[...] Citește tot
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liturghie...
O cruce-n cimitir vei fi,
Săpânța sufletului tău
uita-va ce-a fost greu
Iar lut vei deveni, tu știi.
Ce a contat cu-adevărat
e fum acum, ai cheltuit
din viață teatru-ai construit
și n-ai iubit cât ai fi vrut, păcat.
Amar destinul vătuit
înneacă patima din tine,
îți fierbe sângele din vine
gândind la timpul irosit.
N-ai învățat că-n astă lume
ce scumpă-i clipa efemeră,
oftat de jale ai la butonieră
ce-a fost, pare balet de glume.
[...] Citește tot
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruleta
nu cer nimic
decât o lumânare să îmi pui
la căpătâi
când treci prin colbul vieții
aici, la margine de drum
atât îți cer, atât îți spui
spațiul e pustiu și gol
stau în întunericul lumii
nu cer nimic decât un spațiu pur
e negură azi
în mine, în jur
mâine va fi la fel, nu...
într-un perpetuu joc
al vieții și al morții...
lumea asta, o ruletă rusească
în viață a rămas doar glonțul
de ce disper
azi doar mângâi o umbră
în albul imaculat al timpului
ce a fost sau totul
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ruletă și timp, adresa este: