Poezii despre sacrificiu și visare
poezii despre sacrificiu și visare.
Atât de tânără
atât de frumoasă și deja atât
de savantă s-ar putea spune
despre ea poți să vorbești
sau
dai like
pentru frumusețea ei de star
de cinema de asemănarea cu jodie foster
și tânără - ca în tăcerea mieilor
sacrificați în fiecare an -
savantă rătăcind în tomuri vechi de istoria
antichității și cărți filosofice
în căutarea inspirației literare
coborând pe firul visului
trans
puse în fraze poetice
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adâncul
adâncul neadormit în noapte
cu o întindere până la căldura zilei
fluturi agitați și îngeri creând miraje fanteziste
cu lanterne light
provocări migrând de sub povara lanțului
toamna dansând pe coregrafie de cocori
și răscoliri neexplicate ce sacrifică secundele verzi
până ce visul biruie locuindu-mă
totul se petrece așezându-mi absența pe norii stranii
poemele devenind bucăți de lună intrând pe fereastră
păcatele fiind lăsate la intrare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar ochii
ți-aș reclădi în suflet un castel,
cu turnuri mari de rouă și de vise
și aș păși cu pasul meu fluid
cu toc înalt și pleoapele închise.
eu sunt frumoasa oarbă care vede,
prin lacrimi și prin cețuri fumurii
tu ești acel care distrugi castele,
iubirea o închizi în colivii.
doar oarbă eu te văd într-adevăr,
acum, când te ating, te pot simți
sub palma mea renaști a câta oară...
dar nu mai văd, iar tu nu poți vorbi.
eu n-am știut atunci să te iubesc,
tu n-ai știu de granițe și legi
suntem străini cu vize expirate.
o oarbă și un mut. cum să alegi?
[...] Citește tot
poezie de Nuța Istrate Gangan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Explozia învierii
Mâinile cerului țes destine,
Adună grâul din neghine,
Îl scaldă-n aurul cerului
Prin ghețarul universului.
Florile de vis, spulberate tac,
Într-un colț de pământ zac,
Singuri în dragoste, pășim
Alături de tot ce iubim.
Trupurile înmuguresc în așternut,
Sufletele se caută în absolut,
Într-o noblețe de sacrificiu
Sapă galerie în alb edificiu.
Explozia învierii capătă strălucire,
Un preț real în nemurire,
Sudoarea speranței devine sânge,
Cortegiul de neputințe înfrânge.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar poetul
Gestionar de vise, rebel al condiției umane,
Peregrin solitar pe-orbite necolindate încă,
Are cel mai frumos rost ce poate să emane
Din doru-i nemărginit și-o ispită adâncă.
Cu-aripi de cuvinte spre crugul sideral,
Înalță perle de gând în zboruri asumate,
Le transcende-n sacrificiul atemporal,
După o existență de tăceri nestemate.
Învinovățit de iubiri perpetuum mobile,
Numai poetul scrie cu raze de lună
Prefirate-n clepsidra cu metafore nobile
Pe care le nemurește-nainte s-apună.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risc
Dacă râzi, riști să pari prost,
Dacă jelești, riști să pari slab.
Dacă întinzi o mână cuiva, riști un angajament,
Dacă îți expui sentimentele, riști să-ți dezvălui adevărata natură.
Dacă îți faci cunoscute visele și ideile, riști să fii considerat naiv.
Dacă iubești, riști să nu fii la rândul tău iubit,
Dacă trăiești, riști să mori,
Dacă speri, riști să cunoști și disperarea,
Dacă încerci să faci ceva, riști un eventual eșec.
Dar riscurile trebuiesc asumate, pentru că-n viață adevăratul risc este să nu riști nimic.
Cel care nu riscă nimic, nu realizeaza nimic, nu are nimic, este nimic și devine nimic.
Deși evită suferința și dezamăgirea,
El nu poate, pur și simplu, învăța, simți, schimba ceva, crește sau trăi.
Prizonier propriei servituți este un sclav care și-a pierdut toată libertatea.
Numai cel care care riscă este cu adevărat liber.
Împlinirea propriei ființe este mai grea decât propriul sacrificiu.
poezie de William Arthur Ward, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de noapte
mă pierd în miezul orelor târzii
visul e hoinar nu a venit la timp
dar mă scufund în val de poezii
însămânțez gânduri pe al nopții câmp.
bat bucuria în cui ca pe-o icoană
să mă închin la ea atunci când nu dorm
tremurul privirii se simte-n sprânceană
când aș vrea în lumină să mă transform.
nutresc iluminarea fără să mă sacrific
steaua mea e prezentă îmi dă imbold
să ating universul iubirii prolific
vibrația luminii coboară spre șold.
târziu în noapte am un gând specific
fluxul creației filigranat în gold.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt spiritual
drumul pe Golgota e plin de capcane
de jur împrejur prăpăstii se cască
port spre consolare o seamă de icoane
dar oameni profitori par îngeri cu mască.
temeri nesfârșite legate de beznă
sunt piedici mari la înălțarea mea
dar poezia mea va rămâne eternă
slavă și cinstire cântând dragostea.
beție lăuntrică stări de exaltare
excelentă voluptate în visele născute
sacrificii mari să-l cuceresc pe soare
cu tainele lui cu iubiri absolute.
în vârful muntelui m-așteaptă Dumnezeu
cu mângâiere și alean că e urcușul greu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leagăn de iluzii
se scurge-ncet nisip de aur în clepsidră
eu răspândesc în vânt suspine de femeie
se întorc din Olimp amintiri de hidră
răscolitoare și nemuritoare odiseie.
atunci când rătăcesc printr-un coșmar
și întunericul se cască la picioare
gândesc că Timpul e nebun, amar
și beau însetată aromată licoare.
pentru esențe fac și sacrificii
rostogoliri printre lucidități divine
gânduri lansate-n cer ca artificii
amăgiri și iluzii pe valuri anodine.
revelații dezghețate fericiri închipuite
leagăn cald de vis în clipe hărțuite.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia-anotimp
călătoream
am întâlnit femeia-ploaie
din anotimpul ploilor de maci
născuse un întreg univers
prin candoarea-i din vis
pentru el era femeia-infinit
sacrificiul ei era o primăvara roz
al misterului de nepovestit
o iubire a florilor lui de cireș
apoi am găsit femeia-mamă
ce cu blândețe dezmierda
râul viu ce-i izvora din trup
și aripi de cer ea dăruia
măiastrei sale păsări
la final de timp
am găsit bunica cu păru-i nins
și vocea-i blândă
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sacrificiu și visare, adresa este: