Poezii despre sclavie și suflet
poezii despre sclavie și suflet.
* * *
sunt
sclavul cuvintelor
poezia mea
sufletul lor rebel
poezie de Louis Savary din Un poeme nous separe, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Derjavin
Așa-i! Nimic nu-i mai presus
De a poetului menire!
El are adevăr de spus
Și-un scop: folosu-n omenire!
De ură-n suflet clocotind,
Necinstea, jugul îl mânie,
Sclav, liber sufletește fiind,
El nu poate trăi-n robie.
El ține drept un sfânt izvod,
La Rău, să se împotrivească.
Spre tron, sau stând pe eșafod,
Cu fața mândră să privească.
Nici teama nu îl îngrozește,
Iar moartea-nfruntă cu dispreț
Și-n inimi tinere trezește
Avânt, cu versu-i îndrăzneț.
poezie de Kondrati Feodorovici Rîleev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie
Că n-o iubesc și n-o ador,
Așa mi-a spus cu nepăsare,
Vrând nesfârșitul să-l măsor
Și dragostei să-i pun hotare.
Disprețuindu-i măreția
O clipă doar, ea-mi dovedi
Că nu pot alunga robia
Ce sufletul mi-l copleși,
Că nimeni lanțul nu-mi doboară,
Că liniștea mi-e doar atât:
Un glas de heruvim ce zboară
Peste-un infern posomorât.
poezie clasică de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea robilor
În valuri albe mii de focuri
Plutesc e drumul nesfârșit
Al robilor; din el se spune
Că după veacuri e ursit
Câte o stea să se desfacă
Și, ridicându-se mai sus,
Alături de-altele să treacă
În lumea fără de apus.
O cale-a robilor se-ntinde
Și pe pământ, dar nu de foc,
Ci de-ntuneric e convoiul
Atâtor vieți făr' de noroc.
Și printre ele câteodată
Se-oprește soarta ca s-aleagă
Un suflet stea chemată poate
S-aprindă raze-n lumea-ntreagă.
Purtând povara de durere,
Măcar atât s-aveți și voi,
Iloți: un gând de mângâiere,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbește, Doamne...
Vorbește, Doamne, căci sînt rob
și robul Tău ascultă.
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
mai dă-mi din grîul Tău un bob
și dragoste mai multă!
Vorbește, Doamne, căci în piept
mi-e inima firavă.
Nebun mă face-orice-nțelept.
Dar eu cu mai mult dor Te-aștept
în vremea de zăbavă...
Vorbește, Doamne, căci sînt gol
și-mi bate-n suflet vîntul.
Căci mii de corbi îmi dau ocol,
de cînd pe-al inimii pristol
Ți-ai așezat Cuvîntul.
Mai dă-mi din pîinea Ta un drob
și flacără mai multă.
Chiar dacă-s fiu și nu-s un ciob,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, în veci slavă ție!
Ți-e sufletul fagure dulce
În veci însetat de izvoare,
Vin paseri în el să se culce
Și-albine cu miros de floare.
Te pierzi în visări sidefate
Și ziua și noaptea visezi.
Clădești din noroaie palate
Și aur în mlaștină vezi.
Tu cânți când e moartea aproape
Și-n hohote reci din senin;
Putea-vor o lume să-ngroape,
Tu nu auzi niciun suspin.
Ești focul ce arzi în oceane;
Ești sclavul ce cânți în robie,
Ești înger răpit din icoane,
Iubire, în veci slavă ție!
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Nicolae Martinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădarea (rondel)
TRĂDAREA
(rondel pătimirii) )
O, trădare, ce rea ești,
Când acoperi omenie!
Pe om în suflet rănești
Cu-a faptei viclenie!
Din păcatele lumești,
Ce conduc la anarhie,
O, trădare, ce rea ești,
Când acoperi omenie!
Lupte între frați sădești,
Să-i poți avea în robie.
Cu minciuna îi hrănești,
Crezând că nimeni nu știe?!
O, trădare, ce rea ești!
10.04.2022
[...] Citește tot
rondel de Maria Filipoiu din Rondeluri creștine (10 aprilie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești tu ?
- Cine ești tu,
poete,
ce ne învălui sufletul
cu boarea ochiului tău?
Zeu hoinărind
pe cerul din om,
om exilat
în iadul din zeu,
sclavul ce schimbă
pe muntele nopții
cătușe de lut
cu lanțuri cosmice?...
- Sunt,
sunt tot ce voi credeți
că sunt
ori nu sunt...
Eu sunt vânătorul
[...] Citește tot
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea e robia grea
toată lumea o știe
și persist să mă îndrăgostesc
fac aceeași greșeală
pentru o clipă de fericire
îmi vând inima și sufletul
mintea se-ncețoșează
sunt un zombi care pășește
orb tras de lanțul sclaviei
mă calc în picioare
mă sprijin de val și călătoresc
pe norii duși de vânt
mă-ngrop în frunze sau în mâl
fac cum îmi comandă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invocare
În toată ora mică măcinat
De cai ce duc mereu la cimitir
Eu ție, Doamne, des m-am închinat
Din palme ridicându-ți un potir.
Cu fruntea aruncată către cer
Un sac de osanale ți-am trimis
Că mi-aperi în talazele de ger
Merindele de stele și de vis.
În carnea-mi răvășită peste ani
Tu mare și cărunt ai zăbovit
Și-n pleava de ferigă și golani
Deasupra m-ai purtat, neistovit.
Eu robul unui lut nemângâiat
În suflet te amestec și te cresc,
Dă-mi arcul de arhangheli ferecat
Pe demoni în grumaz să-i nimeresc.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 1 (august 1943)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sclavie și suflet, adresa este: