sclavie şi timp

Deşi,
Unii spun că fac sclavie
eu tot cu muncă mă mai ţin.
Din pământ scot apă vie
folosind timpul din plin.

catren de Dumitru Delcă (29 noiembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat să mai culegem flori şi zâmbete

Iubirea are-întotdeauna timp suficient.
Iar pentru oameni, timpul aproape că e absent.
Noi, oamenii, nu mai avem timp pentru iubire,
Tot ce facem este o continuă grăbire.
Pe noi, oamenii, răbdarea ne-a părăsit de mult.
Am ajuns sclavii stresului în al vieţii tumult.
Răpuşi de tristeţe şi de prea multe plânsete,
Toţi am uitat să mai culegem flori şi zâmbete.
În viaţă, de mult prea multe necazuri loviţi,
Am uitat că mai putem trăi şi fericiţi.

poezie de Dumitru Delcă (3 mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur în Atlantic

Pe Atlantic merg cu vela
Zile-ntregi şi nopţi senine
Luna zace-n fundul bărcii
Şi Arcturus lângă mine.

De pe cer vin semne stranii
Care-mi spun că mult mai este
C-or să treacă poate anii
Cei frumoşi, cei de poveste

Până ce-mi vor da de ştire
Sorţii, fără îndurare
Aştrii să-i arunc în ceruri
Şi speranţele în mare.

Doar atunci, fără speranţă
Ca un sclav din timpul antic
Şi ferit de ochii lumii
Voi fi singur în Atlantic.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târg de sclavi

Hai, vino lume, vino să vezi,
vino să cumperi, vino să vinzi
titluri, poveşti şi bătrâni suferinzi,
aur, biciuşti, biciclete, cirezi.

Şi, mai ales, vino lume cu sârg,
privind cu milă copiii suavi,
haideţi cu toţii la comerţul de sclavi
şi onoraţi al copiilor târg.

Aici sunt mame ce vând copii,
mame deştepte cu mâinile reci,
care în cinicul veac douăzeci
se pricopsesc, nu s-ar mai pricopsi,
negustorind până-n veacul de veci,
ca-ntr-un obor pentru vite, copii.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânesc, încep să se închege

Îmbătrânesc, încep să se închege
inele noi pe trunchiul meu bogat
tu, tinereţea mea fără de lege
voi apucă să te mai văd vreodat'?

Eram aşa nebun! un sclav şi-un rege
în carne desluşeam cum mi se bat
plutea un gust de fragi şi ploi pribege
prin universul meu predestinat

Şi parcă veacuri lungi de frumuseţe
se aşterneau în faţa mea, solemn
învăluite-n lauri şi ospeţe

E timpul, dar, să caut, să-mi însemn
o odă-n metru antic, să mă-nveţe
prin vama morţii cum să trec mai demn.

sonet de Corneliu Vadim Tudor din Epistole Vieneze, II (1979)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 57

Sunt robul tău şi cum să te slujesc
Decât îndeplinind a ta dorinţă?
Căci timpul meu eu nu îl preţuiesc
Fac tot ce-mi ceri, cât este cu putinţă.
Eterna lume nu cutez s-o cert,
Dar eu, stăpâne, te aştept pe tine
Şi-a lipsei tale amărăciune-o iert,
Şi că m-ai părăsit cândva pe mine.
Şi nu cutez să-ntreb cu gând gelos
Cu ce te-ocupi şi unde-ţi este locul,
Ci ca un rob smerit, cuget frumos
La cei ce-mpart cu tine-acum norocul.

Iubirea-aceasta e o proastă, zău,
Căci orice faci, ea nu-ţi pune gând rău.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocare

În toată ora mică măcinat
De cai ce duc mereu la cimitir
Eu ţie, Doamne, des m-am închinat
Din palme ridicându-ţi un potir.

Cu fruntea aruncată către cer
Un sac de osanale ţi-am trimis
Că mi-aperi în talazele de ger
Merindele de stele şi de vis.

În carnea-mi răvăşită peste ani
Tu mare şi cărunt ai zăbovit
Şi-n pleava de ferigă şi golani
Deasupra m-ai purtat, neistovit.

Eu robul unui lut nemângâiat
În suflet te amestec şi te cresc,
Dă-mi arcul de arhangheli ferecat
Pe demoni în grumaz să-i nimeresc.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 1 (august 1943)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea robilor

În valuri albe mii de focuri
Plutesc – e drumul nesfârşit
Al robilor; din el se spune
Că după veacuri e ursit
Câte o stea să se desfacă
Şi, ridicându-se mai sus,
Alături de-altele să treacă
În lumea fără de apus.
O cale-a robilor se-ntinde
Şi pe pământ, dar nu de foc,
Ci de-ntuneric – e convoiul
Atâtor vieţi făr' de noroc.
Şi printre ele câteodată
Se-opreşte soarta ca s-aleagă
Un suflet – stea chemată poate
S-aprindă raze-n lumea-ntreagă.

Purtând povara de durere,
Măcar atât s-aveţi şi voi,
Iloţi: un gând de mângâiere,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incursiune în timp

În societatea primitivă
Omul pe om se mânca.
În societatea sclavagistă
Omul pe om se vindea.
În societatea feudală
Omul de om avea fală.
În societatea capitalistă
Egalitate nu mai există.
În societatea comunistă
Proprietatea nu mai există.
Doar în pronia cerească,
De la Dumnezeul mare, sfânt,
Mai poate omul să primească
Ce nu are pe pământ.

poezie de Dumitru Delcă (25 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenie dantescă

Un cer senin de amplu iunie prin veac
şi-a-nfiinţat azurul nefiinţei
în cestălalt tărîm, al suferinţei,
şi cată-n ceas a fi durerii mele – leac.

Să uit că suntem robii negrei ere,
să uit de jale, cazne, de tenebrele
din inimă, de tot ce crunt în preajmă e -
zboară doi fluturi, două giuvaiere,
peste oraş purtaţi de-o adiere.
Închis în ăst infern terestru de n-aş fi,
îndrăgostiţii fluturi nu mi-ar aminti
de alţii, de Francesca de la Rimini,
de Paolo, cari au fost purtaţi şi ei cîndva
de-un vînt prin iad, şi de-o beţie-asemenea.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!