Poezii despre scriitori și teatru
poezii despre scriitori și teatru.
Adevărul este în cuvânt
și cuvântul este un drog pentru poetul
condamnat să fie ținta geniului
un prinț mereu îndrăgostit înconjurat
de cuvintele ce ard când trebuie
sau alintă sufletele părăsite de dragul
tragediei scrise de dramaturgul tras
la un azil cu scriitori care și-au pus
creastă verde din cauza degetelor
amorțite pe stilourile ce au rămas mute
adevărul este în cuvântul încă nescris
pe foile alb-gălbui sărate de tristeți
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngrămădite
în dezordine firele de păr
erau nespălate de două zile
privea oglinda retrovizoare
și se
vedea la balul de a
seară literară urmată de un chef
boem cu zâmbete false
strângea în brațe femei
blonde profesoare de limbi clasice
sau teorii literare
un dramaturg plin de dramatism
pipăia ce apuca pe jumătate gol
gol era și el pe interior - golit de versuri
răvășit de sentimente -
într-o oglindă chipul fără prea
multă ordine
prăbușit dușmănos în scaunul de piele
părea o floare palidă
smulsă din brațele dramaturgului
care adulmeca o rană
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică rimată la volumul "Zâmbete și lacrimi" al doamnei Any Drăgoianu
Tot citindu-ți cărțulia
Zâmbetelor tale, Any
Și prinzndu-mă soția
Mi s-au înmulțit dușmanii.
M-a 'ntrebat, dar cu dojană
Luându-mi cartea ca pe-o pradă:
- Cine este această Ană
Și cu igrecul în coadă?
Tensiunea se ridică
Și îmi strigă fără zâmbet:
-Am văzut că ți-o dedică
Chiar ca pe un dar de suflet!
Văzând, totuși că repetă
Întrebarea și-n amurg,
I-am răspuns că e poetă,
Prozator și dramaturg.
[...] Citește tot
poezie satirică de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dramaturgul și poeta
Un dramaturg cu pasul rar
Se-ntreabă: Câte piese am?
Din ele câte au succes
Și câte fără înțeles...?
Oricum, rămân apreciat
Și deseori aplaudat,
Infatuat nu pot a spune
Față de cei fără de nume
Privi spre mine la un vers
- Tu te cam plimbi prin univers.
- Adevărat, și Terra-i stea
În univers pe undeva.
- Tu nu ai înțeles deloc...
Vrei să te laud chiar pe loc?
- Nu... nici gând, maestre,
Eu iau viața așa cum este.
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă la statuia lui Caragiale
Mărire vouă, lupte seculare
Ce-aproape cinci decenii ați durat!
Obscuritatea în sfârșit dispare
Și-un soare radios s-a înălțat.
Lui nenea Iancu i-am turnat statuie
Ce mândră o să-nfrunte vânt și ploi.
Demers mai drept decât acesta nu e,
Căci el întâiul ne-a turnat pe noi.
Ne-a intuit genetica matrice
În care toate se aștern și curg.
Mai bine altul nu le poate zice
Decât le-a zis bătrânul dramaturg.
Zadarnic vreme trece, vreme vine
Sub ochiul lui departe văzător;
Prin el trecutul în prezent revine
Și calcă triumfal spre viitor.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Cazimir (19 decembrie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorii
A câta oară mugurii, a câta oară?
Fictive promisiuni de fericire.
Poți fi scriitor, profesor de română,
Dar fericit? Dar... Un ochi de țap speriat.
Doar concurența va distruge tot.
Primul coș gratuit cu caise. Ce om?
Explozia unei brândușe în afara Nevadei.
Eram îmbrățișat fără a fi văzut.
Un genunchi de aur strălucea printre ruine.
De când teatrul s-a mutat în mine, nu mai merg niciunde.
Am avut întotdeauna un respect pentru gunoierii de dimineață.
Avem ceva comun. Bătrâneii au fugit după mine toată viața.
I-am ajuns din urmă. Mais ou sont les poetes?
Îngerii așezați pe scaune negre? Orice boală e o carte pierdută.
Pokerul se joacă până la moarte. Opacități? Mergeți la RMN.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul poet
Avusei coșmar atroce,
se făcea că am rămas
singur pe astă planetă
inutil și de pripas
nu știu cum, dar dispărură
scriitorii toți, subit,
dramaturgii, prozatorii
și poeții ce-ați iubit.
Dar nu fu de-ajuns aceasta,
m-am trezit singur, deodată
toată lumea își îndreaptă
atenția deșănțată
către mine. Și de-acuma
să te ții neneacă bine,
n-am putut face-o mișcare
că-s ca roiul de albine!
Mă-mpresoară unde-aș merge
nu pot respira în voie
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (12 octombrie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Într-o zi, Dumnezeu chemă la el pe Sfântul Petru și îi spuse:
- Sfinte Petru, aș dori să mergi prin lume și să afli ce mai fac oamenii. Le-am dăruit Biblia plină de învățăminte spre a le fi de călăuză și exemplu în viață; le-am adus pe pământ scriitori talentați care să creeze basme pentru copii, povestiri și povești religioase sau istorice, inspirate din istoria popoarelor lor; le-am trimis poeți care să-i încânte pe toți cu magia versurilor lor; le-am creat muzicieni care să-i farmece cu acordurile melodiilor lor; le-am dăruit rapsozi și cântăreți cu har care să glăsuiască și să interpreteze minunat creațiile acestora; le-am oferit actori care să performeze cu dăruire și talent creațiile dramaturgilor. Doresc să știu, dacă oamenii se bucură de aceste daruri ale mele și dacă toate acestea făcute pentru ei din suflet, le-au schimbat într-adevăr viața în bine iar munca mea nu a fost în zadar.
Sfântul Petru porni imediat la drum lung. Urcă din greu pe cele mai înalte vârfuri muntoase, unde ascultă doinele, baladele melodioase și istorisirile minunate ale păstorilor, coborâ pe plajele cu nisip auriu și fin ale apelor, întinse și adânci, auzind cântecele și snoavele pescarilor, străbătu orașe și sate, încântat de înțelepciunea proverbelor și a zicătorilor populare și privi alături de oameni reprezentațiile actoricești, participă la serbările organizate în lume cu diferite prilejuri, fiind fermecat de bogăția spirituală a ceremoniilor organizate, îi însoți pe oameni la biserici, la slujbele religioase, participând cu aceștia la rugăciuni și călătoria sa ajunse la sfârșit.
Se întoarse direct în Rai și pentru că avea multe de povestit, despre cele văzute, se prezentă așa cum trebuia, înaintea Domnului.
- Sfinte Dumnezeu, am cutreierat lumea în lung și-n lat, am ascultat versurile minunate ale oamenilor și melodioasele lor cântece, am mers și m-am rugat alături de ei în biserici, am privit scene de teatru impresionante și am participat la sărbători fermecătoare. Am ascultat snoave, povești și povestiri care bucură urechea și mintea oricărui ascultător. Am citit cu plăcere basme pentru copii, povești de tot felul - magice, fantastice, istorice, filozofice, religioase, romantice, satirice... Am totuși o nedumerire. Nu știu ce fel de povestiri sunt acelea care conțin elemente fantastice sau miraculoase, brodate pe fondul unui motiv istoric sau al unei închipuiri mistice, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe, caracterul aparte al unui eveniment istoric, al unui erou mitic sau al unui fenomen. Pentru că sunt deosebite de celelalte, ar trebui să aibă un nume special.
- Adevărat grăiești, Sfinte Petru. Și eu m-am gândit de mult timp la acest lucru. Am meditat îndelung și doresc ca începând de astăzi, aceste povestiri deosebite să se numească "legende", spuse Dumnezeu.
- Doamne, atunci aceasta va fi cu siguranță "Legenda legendelor", pentru că narează tocmai apariția legendei, glăsui Sfântul Petru.
poezie de Cornelia Păun Heinzel din The Alternative (2017)
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petiție în recurs
E lumea plictisită de-atâta poezie
Ce curge râuri, fluvii, molcom sau în torent
Bătând la porți de glorii în scris de erezie
La dogme seculare... Încălcate evident.
Cum mai ușor e totul, când reguli nu mai sunt;
Poet e prozator, eseist, dramaturg,
E nuvelist, reporter... Ei singuri se încânt,
Filozofând infant sau geniu demiurg.
Fac parte, poate sigur, din invazioniști,
Orbiți de-orgoliu propriu și surzi la rațiune;
Cum dive, dezbrăcate pe sticle, sunt artiști
Și șarlatanii, hoții, conduc o națiune.
Îmi cred încă bun simț de-a respecta canoane
De rimă, ritm, de iamb, troheu... în exprimare;
Nu-ncerc să-mi vând din stol, spunând că-s avioane,
Nici să-ncâlcesc cuvinte, în metafore bizare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
O seară de iarnă
Când zăpada la fereastră cade,
Prelung a serii clopote răsună,
Multora le e masa pusă, bună
Și casa-i pregătită cumsecade.
Unii care sunt de mult în hoinăreală
Vin pe la poartă pe poteci întunecate.
De aur înflorește pomul bun de date
Din a pământului sevă cea ideală.
Intră-năuntru hoinarule străin;
Durerea a-mpietrit tot pragul.
Strălucesc acolo cu tot dragul
Pe masă toate, pâine și cu vin.
Comentarii
"O seară de iarnă" a fost scrisă în decembrie 1913, cu o jumătate de an înainte de izbucnirea primului război mondial, care a fost previzibil pentru cei informați din mediului intelectual cât și a celor activi din rândul armatei austriece inclusiv Georg Trakl.
Trakl a trimis textul într-o primă versiune pe 13.12.1913 lui Karl Kraus1. În textul de însoțire, Trakl scrie despre "zile îngrozitoare de beție și melancolie criminală". Acestea au fost zilele ultimei sale încercări de a-și găsi un loc de muncă pe care să-l fi putut îndura. Trakl a primit o decizie negativă din partea Ministerului Muncii în jurul datei de 12 decembrie. Motivele sunt legate, probabil, de perioada Crăciunului, chiar dacă motivația acestei respingeri nu este argumentată în mod explicit.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre scriitori și teatru, adresa este: