Poezii despre seringă și suflet
poezii despre seringă și suflet.
Din vânturi moi se-apleacă-o sfâșiere
Din vânturi moi se-apleacă-o sfâșiere;
o ploaie-aș vrea ca fruntea să mi-o stingă.
De-nstrăinarea ce mă strânge-n chingă
să pot scăpa e tot ce mintea-mi cere.
Imagini sparte-n cor să mă atingă
și să-mi înalțe trupul în cădere,
găsesc că-i bun augur. Ce mângâiere
mai am când ochii-n suflet fac să ningă?
Mă las cuprins de-o stranie durere,
văd patul alb și-n dreapta o seringă,
și dau să fug, să scap - e totul vrere.
O altă rană, rana vrea să-mi lingă,
dar urc pe-un nor și plec c-o adiere,
strigând în gol: nu-i chip să mă învingă!
sonet de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
A luat o seringă
trecând printr-o boală lungă
la modă în acest moment
cu dezinvoltură a trecut
la dezbateri
despre imortalitatea sufletului
șezând pe o colină în fața
moldovei privea fără să sufere
discipolii cum amintesc
în treacăt despre seringa
care putea să înțepe în numele
unei doctrine politice nemuritoare
să introducă serul adevărului
unui poet
și să-l facă să sufere transformat
într-un filosof versat în argumentele
nihilismului
care n-ar crede că ar exista seringa
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salvarea
Lugubru șuier de salvare
Între a fi și a mai fi
O, Doamne, nu mă chinui
Îngăduie o amânare
De ce-o obsesivă întrebare-
M-au răstignit pe masă?
Seringi și pense mă apasă
Somându-mă la resemnare
Mi-e atât de clară neputința
"Fie ce-o fi" oftează axioma
De braț mă strânge, tandru, coma
De-aici încolo-i doar știința
Curg serurile din stative
Se zbat savante alchimii
Rezistă, suflete, sau vrei să fii
Topit în sumbre substantive?
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diagnostic, I : Cancer / Ca (î)n Cer...
Răni nevăzute, dureri atroce;
Tăcerile nu mai au conținut!
În fiecare plagă arderea e-o voce,
În fiecare gând e sufletul pierdut!
Seringi, aburi de sânge și alcool;
Privirea caută orizontul orb!
De-atâta viață, Doamne, -mi este dor
Încât în lacrimi nu știu ce să Te rog!...
Un alb rece, de piatră este inima-n care
Sentimentele se distrug rând pe rând...
Doamne, nu-mi da de astăzi renunțare;
Mă simt încă pradă sieși sângerând!
Negru peste tot; ochii nu-i închid de frică;
Proiecții cu lumânări și cruci și morți...
Din patul rece trupul rece alții-l ridică!
O, Doamne, ce spun oare copiii la nepoți?!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec târziu pentru George Stanca
un ordin crunt și nemilos să fie la urgență internați numai poeți
au pregătit seringi, au adus spirt și vitamine, un preot și prescură
în tot spitalul se zugrăvea și se scoteau de prin pereți
foști doctori, clești și pansamente, pe Dumnezeu legat la gură
era un dute-vino, dădeau cu var, puneau cearceafuri, era o nebunie
vorbeau in șoaptă spălau pe jos cu moartea cu timpul și cu viața
până atunci nu mai văzuse nimeni un înger ce purta la gât o cheie
și se-ntrebau mărunt din buze ce va deschide și cui va măsura cu ața
au fost strigați pe rând, în ordinea distanței de prin cărți
poeții erau beți de frunză și femeie, infricoșați și singuri
de nicăieri se auzeau cum suspinand se ridicau din morți
cerand luminii un chibrit, un strop de apă și-înfometate linguri
tabelul ca o listă pentru deportați
mai mult cu unul peste poate
se-nghesuiau poeții printre frați
cu poezia scrijelita-n coate
[...] Citește tot
poezie de Florian Stoian-Silișteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amalgam
vin de la spital
mama a fost operată dimineață
îmi tremură picioarele
îmi vine să vărs
în fața ochilor
doar tărgi și seringi
aparate complicate și oameni incompleți
mama e mai ușoară cu câteva pietre
când m-a văzut în ușă
mi s-a părut
că mă năștea din nou
pe chipul ei
durerea și toată lumina vieții
se chinuia să râdă
un domn și el incomplet i-a spus că e frumoasă
[...] Citește tot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amalgam
vin de la spital
mama a fost operată dimineață
îmi tremură picioarele
îmi vine să vărs
în fața ochilor
doar tărgi și seringi
aparate complicate și oameni incompleți
mama e mai ușoară cu câteva pietre
când m-a văzut în ușă
mi s-a părut
că mă năștea din nou
pe chipul ei
durerea și toată lumina vieții
se chinuia să râdă
un domn și el incomplet i-a spus că e frumoasă
[...] Citește tot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeul Salvarii
Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-așez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii și-al tainelor cântec,
Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.
Eu las adevărul acesta să steie,
Ești cea mai fierbinte și dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.
Dă marea afară din casă și vino,
Nestinso, neblândo și iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că ești slăbiciune,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Robbie și Maroony
Sunt încă o copilă, rău și atât de rău, de rău brunetă,
născută crud o iarnă grea, din părăsita o grea mamă
frumoasă, culmea albinoasă, o blondă șic, un pic egretă
cu ceva bej-maron în păr, pe cap, mai mult pe coamă...
și-am ochii vii alb cu piper, ieșiți un pic, de expresivi,
și-am și cravată și de aceea-i de sunt așa de apreciată...
nu doar că nu-mi plac hoinăreli și nici masculii posesivi,
dar și că ascult mereu, cuminte, cu cap și mintea aplecată,
la orișice cuvânt ce simt și-aș ști că mi-este adresat...
se pare firea care-o am încântă mulți, pe gazde, o lume,
chiar zvăpăiată de-s în brațe, că n-am avut niciun dresat
și totuși știu deja o groază; străini, părinți și atâtea nume....
... Stai, sunt și eu, ciocolatiu-nchis pe botul meu de față,
născut la fel pe-un frig năprasnic, ce l-am memorie în minte,
rămas la fel, orfan de mic, când mai sugeam, oh, ce mai viață,
de mic copil cu bunul simț, timid, alert, dar și cuminte...
iubesc nespus pe sora-mi Robbie, părinții mei cei adoptivi
-că nici în minte n-am de-un tată, seamăn și dacă o fi fost,
c-așa se-ntâmplă printre-ai noștri, egoiști, trecători parșivi,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre seringă și suflet, adresa este: