Poezii despre sfârșit și șah
poezii despre sfârșit și șah.
* * *
Mai întâi m-a tentat cu
Nesfârșite mângâieri.
La sfârșit m-a ars
Cu durerea și tristețea.
În acest joc de șah
A fost necesar să mă pierd pe mine
însumi
Ca să-l cuceresc pe El.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tanka
sfârșitul toamnei -
frunze de măr căzute
pe tabla de șah
elevii mută piese
după lungi analize
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șah-mat!
A istovit degrabă văpaia rațiunii
Și nimicind splendoarea din clipa de apoi
Îmi lasă-n suflet golul știut numai de unii
Mai bine decât mine... mai bine decât noi...
E ca un joc de șah pe-o tablă incoloră
Noi suntem doar pionii... tu, negru... albul, eu.
Spre nu știu ce final ne adâncim în oră
E negrul tău de vină sau poate albul meu?
Iar somnu-i umbra care ne-aruncă-n jocul rece
Și rând pe rând vom pierde țărâna de sub pași
Căci viața asta știe răbdarea să ne-o sece
Transfigurând vicleană, ultimii ani rămași
Tot căutând scăpare, un univers de umbre
Ni se deschide-ntins pe-al vieții umed pat
Pe care-am adormit cuprinși de jocuri sumbre
În timp ce soarta crudă ne tot șoptea: șah-mat!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc de șah
Stranie frunză mi-a fost cândva inima,
Ah, albele negrele, negrele albele și nevăzutul jucător,
Locuiește-n turnul umbrelor ce le conduce,
E-n marea-i tactică unicul vrăjitor?
Statuile negre ies dintr-o cetate,
Câte impasuri de când adversarul indiferent de mai înainte
Îmi întunecă spațiul cucerit, pozițiile de remiză,
Cad figurile de lumină în necunoscute morminte.
Repliat într-un colț, mă-nvârt în axa speranței.
Aș refuza să-mi fie anulat vreun pas greșit,
Nici în fluctuații albul nu-și risipește onoarea, nimbul.
Indulgența adversarului ar fi absurd sfârșit.
Dar pe cine-am învins și cine mă-nvăluie-acum cu negrele piese?
poezie clasică de Bazil Gruia din Almanahul "Planeta Șah" (1986)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc
Mă provoacă Destinul la o partidă de
șah, a ales negrele, fiindcă știe că la final
voi vedea negru în fața ochilor
La toate nebuniile mele (sunt imbatabil
la jocul de nebuni), răspunde princiar
prin defilări de cai, mă amenință cu un șah
prin deschidere de nenorociri,
aparent suportabile,
pionii mei se leagă mai greu, ai lui au
deschis prima breșă pe flancul stâng,
din start mai vulnerabil, schimb turnul
singurătății, crezând că voi simplifica
finalul, pierd material, ancestral, ideal,
colosal, n-am încotro, trebuie să cedez,
dar așa, de-al dracului, provoc Destinul
la o partidă de zaruri, măcar să pot
da vina pe lipsa mea de noroc...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minte-mă!
Minte-mă că încă nu-i șah mat,
Minte-mă că încă am o tură,
Că partida nu s-a încheiat
Încă sunt regină în armură!
Minte-mă că mai am un nebun
Chiar de știi că-i jocul terminat,
Minte-mă că ești un rege bun,
Minte-mă că n-am capitulat!
Minte-mă în timp ce-mi străpungi scutul,
Minte-mă atunci când mă ataci,
Minte-mă în timp ce-mi furi sărutul,
Minte-mă frumos dar acum taci!
Minte-mă că eu am câștigat,
Chiar de știi că nu mai am armură,
Minte-mă că încă nu mi-am dat,
Inima din piept la schimb pe-o gură...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndoială
Că ne-am iubit nu-i nici o îndoială
Că ne iubim ne îndoim puțin...
Căci poate că stupida plictiseală
Ne-a strecurat în suflete venin.
În veacul strâmb și plin de umilințe
Și ros de piedici și-ncercări grotești,
Lipsit de sensuri, taine și credințe
E tot mai greu și tragic să iubești.
Și totuși, plin mi-e sufletul de tine
Iar inima mea bate-n pieptul tău...
Dar nu mai știu de asta-i rău sau bine
Și tot mai des mă simt meschin și rău.
Mă arde-n noapte aspra întrebare
De-i dragoste-ntre noi sau doar un joc...
De nu cumva ne mințim cu ardoare
Și-i așteptăm sfârșitului soroc.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu juca șah cu destinul
Nu juca șah cu destinul, s-ar putea ca să greșești.
Îți inoculezi veninul, nu mai ești ceea ce ești.
De multe ori tehnologia poate fi declicul tău.
Îți aduce veșnicia aruncându-te în hău.
Gândește bine atunci când împingi maneta la refuz.
Destinul nu mai are timp ca să găsească un răspuns.
Încă odată eu îți spun: să nu joci șah cu destinul!
Cu mașina răsturnată, sigur nu mai vezi seninul.
Că viața omului este precum jocul de șah.
Nu face deosebire între sărac și bogat.
Când ajunge la final,
sfârșește precum pionul și regele de la șah:
amândoi în aceeași cutie.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ca o tablă de șah
Regina-și mângâie coroana,
Nebunii joacă interzis,
Un cal își potolește goana
Iar regele este proscris.
În spatele cortinei tura
Urzește diabolic plan
Să-i fure cuminecătura
Reginei pentru un profan.
E-un balamuc în jocul minții!
(Secunda se oprește-n loc).
Regina-și premiază sfinții
Să intre, s-o ajute-n joc.
Înc-o mutare și-ncă una
Nebunul negru cade lat.
-Să vină-ndată, sora Tura
Să îl așeze-ncet în pat!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca și cum cineva ar fi apăsat din greșeală tasta "space"
pe banca de lângă lac
stau lungite la soare
3 pisici cu ochi albaștri
un fluture le dă târcoale
curios
ca un licean naiv
care citește cărtărescu în nopțile de vară
aerul te îmbată cu-n miros de tartă cu mere
prin geamul cu perdele cochete
doamna Ene salută poștașul
îi face cu semn discret cu ochiul
și continuă să fredoneze romanța fără ecou
în tramvai
pe scaunele portocalii
doi copii își împart cartonașele cu fotbaliști
vatmanul fumează o țigară
zâmbește din când în când
oprește la operă
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Marincaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sfârșit și șah, adresa este: