Poezii despre singurătate și visare
poezii despre singurătate și visare.
Clipa
Azi numai vântul
cunoaște taina ierburilor
scrisă cu violetul spinilor
Soarele atrage umbrele
și ascunde pământul în mărăcini
În fântâna singuratică
tăcerea ascunsă reflectă
visarea noastră
poezie de Barbara Jurkowska, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de vis
privește crângul
cum ai privi un cer
statuie a singurătății
după valul de aer polar
ochii tăi vor zări
un pământ reavăn
ce alunecă-n ei
fragil ca frunza de mesteacăn
atunci vor ști să vadă
ochii tăi
singurătatea golului rămas
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin munții pustii de la nord, singuratic
Prin munții pustii de la nord, singuratic
Se-nalță un brad pe-un pripor;
Se leagănă-n vânt, ațipește; și fulgii
S-aștern și-l acopăr ușor.
Visează; și-n vis i se pare că vede
La sud cum se-nalță stingher,
Pe-o stâncă golașă, încinsă de soare,
Un mândru și trist palmier.
poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
In zori
singurătatea somnului.
planuri de vise date peste cap
la trezire
pielea arsă de trăiri onirice
se desprinde și construiesc
o vilă din ea
am acceptat propunerea papucilor
făcută de dimineață
să cobor din pat
hotărâtă a viețui în timp real
ne despărțim
poezie de Mariana Tanase
Adăugat de Denisa Mitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
LXXV. Septembrie (Vis)
Cuibărește-te la mine-n suflet.
Se schimbă anotimpul,
iar noului spectacol îi va
corespunde o nouă dragoste.
Nu cerceta dincolo de viața mea,
soarele mare și solitar;
învață să fii primăvară
eternă în inima mea!
poezie celebră de Juan Ramon Jimenez din Estio (1915), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mândrie și vis
din vise ce-s născute-n primăveri
hrănit-am seva iubirilor de ieri
ce-a mai rămas în cupa de cristal
e greu de spus sau poate fi banal.
mai rătăcesc prin umbră pe alei
cu dor uscat ca florile de tei
în ape limpezi imi înec amarul
și-n apa vremii din mal îl duce valul
privesc în depărtarea singurătății mele
ce aș putea schimba și pune-n fiare grele?
orgoliul și mândria balanța o înclină
și visul îmi șoptește..., doar ele sunt de vină.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur
Potop, cad stele albe de cristal
Și ninge-n noaptea plină de păcate;
La vatră-n para ce abia mai bate,
Azi, a murit chiar visul meu final.
Și ninge-n miezul nopții glacial...
Și tu iar tremuri, suflet singuratic,
Pe vatră-n para slabă, în jăratec, -
Încet, cad lacrimi roze, de cristal.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Andreea C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ancora singurătății o arunc în larg
Și drag mi-e mult mai mult de cel drag
Care înflorește în inima mea poezie
Când viața e-o visare, dorul o mângâie!
catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instantaneu
Un marinar visează într-un parc,
O femeie prea frumoasă coboară din tramvai,
Un adolescent prea roz se tulbură,
O santinelă are mâinile prea albastre,
O fată are părul prea scurt.
Singurătatea mea prea singură cade în genunchi.
poezie clasică de Eric de Haulleville din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia melancoliei morgana
Nici n-au apus bine stelele lumii interioare
Și ce mă chitesc eu în sinea mea Ia să mai dau o raită prin cele vise
Poate n-oi da bot în bot cu vreo nimfă două
Că tot se lauda singurătatea că mi-ar fi căzut hodoronc-tronc
Măi să fie D-apoi treabă-i asta
Să mă perpelesc eu de-a moaca pe jăraticul melancoliei absolute
Fără nici un ghișăft acolo
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre singurătate și visare, adresa este: