spaţiul cosmic şi stele

Lucrarea privirii

Mă uit cum diamantul unei stele
Taie în lung geamul cerului.
Cioburile ar trebui să-mi cadă în ochi,
Dar ele cad în sus.
Atunci... eu sunt centrul?
Mii de cioburi albastre se prăbuşesc în sus
Şi eu sunt centrul imensei constelaţii
Sferice a lumii,
Care mă apasă
Şi pe care o apăs cu privirea,
Încât diamantul stelelor
Trebuie să lucreze întruna,
Tăind acest cosmos,
Ce se măreşte sferic,
La infinit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

Ochi ce privesc fix
spre retina planetei,
unduiri de aripi rănite
în zbor
sunt depărtările
existenţei mele fragile

Cosmosul e fierbere şi cânt
şi-mi este atât de uşor să ating
fruntea Stelei Polare

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iaurt ecologic

Ca om isteţ, încerc prefaceri
Şi-n interes naţional,
Am încercat ca "personal"
Să plec în cosmos cu afaceri

Scăpat din ale lumii carceri
De fisc, de TVA venal
Spre un profit fenomenal,
Încerc nemaivăzute faceri;

Uzând de teste-originale
La cele mai de sus nivele
Prin procedee triumfale
Încerc urmând străvechi modele,
Ca folosind Lacteea Cale
Să vă ofer iaurt de stele...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde infinitul începe...

Inima-mi pulsează in quasar
Zărindu-ţi chipul avatar
Răzbind, intunericul,.. cosmosul
Când mi-o mângâi cu zâmbetul

Şi buzele prelungi-n raze
Coboară să sărute talpa...
De unde infinitul incepe
Şi urcă dincolo de stele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmos trist

Ninge patetic la început de an,
În sufletul tomnatic şi ceresc,
Plânge cu stropi de rouă amurgul,
Trist înţeleg că încă te iubesc.

Râd stelele pe bolta-ntunecată,
Sclipind din iad ca lava pe pământ,
Zâmbeşte luna printre nori de ceaţă,
Văd trist că încă eşti şi încă sunt.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea

dragostea,

este eternitatea sufletului dăruit pentru a iubi,
este un dar divin ce izvorăşte din interiorul nostru,
este bucuria inimii atunci când priveşte ineriorul sufletului,
este cerul albastru al infinitului,
este cosmosul cu luna şi cu stelele,
este soarele ce încălzeşte pământul,
este gândul pruncului atunci când o vede pe mama sa,
eşti tu, iubita mea, în braţele mele, dragostea mea,
eşti dragostea însăşi.

dragostea.

poezie de Silviu Petrache (septembrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

Visez să fiu semănător de stele,
Sub plugul de argint al Ursei Mari,
În brazda cerului să înalţ castele,
Un Paradis de trandafiri solari.

Să-mi fie sfera nopţii simfonie
De rodnice mişcări şi armonii,
Cu galaxi-nflorind ca o câmpie,
Un labirint gingaş de melodii.

Şi toate împerună să îngâne,
Un trup imens de om Dumnezeiesc,
Ce-a semănat la început de lume,
Un Paradis de stele ce plutesc.

Visez să fiu semănător de stele,
Sentinţa verbului să întrupeze iar
Din cosmosul de suflete rebele
Un Paradis de haruri pentru har.

poezie de Rodica Elena Lupu din Voi trăi... clipa (2008)
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O călătorie printre stele

Hai copii să ne plimbăm
Despre Cosmos să-nvăţăm!
Galaxii ce-ţi par mărgele
Sunt chiar grupuri mari de stele,
Planete, sateliţi, comete şi asteroizi,
Hai să le descoperim pe rând, timizi!
Nu ne-am întrebat noi oare,
Luceafărul când apare,
Cum plutesc pe cer în zare,
Carul mic şi Carul mare,
Cum s-au tors prin cer fuioare
De steluţe călătoare?
Mii de stele şi comete
Care se-nvârtesc discrete,
Au format prin cer trasee
Galaxia albă sau Calea Lactee...
Şi-n Calea Lactee ia priveşte
Chiar Pământul se găseşte!

poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis şi căutare

- Nu eşti sătul de colindat prin stele,
Prin miliardele de ani-lumină
Cât zice-se că-i drumul pân' la ele,
Chiar cu închipuirea cea mai plină
De cosmos şi de cosmo-fantezii?
- Acolo-i ţelul marii poezii.
- Ce-i marea poezie? Vorbă-n vânt
Cu care ne-amăgim; comod cuvânt
Cu care lesne-acoperi ce nu ştii.
Mai bine să ne-ntoarcem pe pământ
Şi părăsind călătoria-n vid,
Să cultivăm grădina lui Candid,
Lăsând închipuirea să măsoare
Iluzia-n continuă mişcare
A ţelurilor drumurilor lungi,
La care să visezi, să nu ajungi...
Şi poate-aici s-ar întâmpla să fie
Şi mult râvnita mare poezie
Ispititoare –
Căci totul este vis şi căutare.

poezie celebră de Alexandru Philippide din Vis şi căutare (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi un trup, voi munţilor

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe fruntem şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-a prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-1 port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!