spaimă şi suflet

O spaimă

port o spaimă
în suflet
portofelul din piele de ră
suflet e plin
cu bancnote de fum
(?!)
chem
nu chem pompierii
flăcările
s-au scuturat
demult
respiram un alt vaier

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazemata unui suflet sterp

Uneori,
e atât de întuneric în cazemată,
iar cel de acolo e atât de dezorientat,
încât nu mai ştie unde e,
cine e, dacă mai e...

Când i se aprinde oftica-n gâlci,
s-apucă să zgârâie cu spaimă
în fel de fel de idei,
cu neputinţă lui mânioasă şi fără temei,
doar "kashai" la ei -

contra lumii, contra tuturor -
suflete sterpe şi oftica lor!

poezie de Octav Bibere
Adăugat de J.Louis Mash
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă ( D-nei Mariana Ionescu)

Dezrădăcinează-mi sufletul!...
Sapă adânc în cer printre
goluri şi spaime şi
scoate-l ca pe un trandafir
prea bătrân
cu aripi cu tot...
În locul lui va creşte o amintire
cu flori albe şi roşii,
pe care soarele
va prelinge dimineaţa
o boabă albastră de rouă.

poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

M-am trezit cu mine lângă mine
Şi m-am speriat de hăul care se deschidea între buzele mele,
Fără ca sufletul să-l mai poată acoperi.
Vorbeam singur.
Păianjenul din mine începuse, de spaimă,
Să ţeasă o pânză în care să cadă cuvintele.
Când le vei auzi ecoul, urechea ta va fi bătrână,
Sufletul meu, cântec sub lună.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul căprioareî înspăimântate

Stă perfid, un braconier la pândă,
Deghizat, ca un verde boschet,
Îşi încarcă puşca-n mare secret,
Să nu-l vadă potera, să-l prindă.

El aşteaptă vânat spre osândă,
În foşnet de frunze-n făget...
Stă perfid, un braconier la pândă,
Deghizat, ca un verde boschet.

Cu spaima-n suflet crescândă,
Surzită de-a glonţului sunet,
O căprioară sveltă şi blândă,
Înalţă spre ceruri un muget...
Stă perfid, un braconier la pândă.

rondel de Ioan Friciu (8 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaima unui vis

Merg, Doamne, pe calea ce-ai deschis,
şi darul tău de viaţă l-am preschimbat în vină,
calc cu putere piatra, mă-ndemn către lumină,
dar tot mă doare cerul cu spaima unui vis.

Zadarnic răsucesc în suflet suferinţa
cu mâinile de carne, de sânge şi de duh,
nu ştiu să-i torc din caier "firul de văzduh",
ştergar de glorie să-şi facă pocăinţa!

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Developare

Azi am fotografiat numai copaci,
Zece, o sută, o mie.
Îi voi developa la noapte,
Când sufletul va fi o cameră obscură. Apoi îi voi class:
După frunze, după cercuri, După umbra lor.
O, ce uşor
Copacii intră unul într-altul!
Iată, nu mi-a rămas decât unul.
Pe-acesta îl voi fotografia din nou
Şi voi observa cu spaimă
Că seamănă cu mine.
Ieri am fotografat numai pietre.
Şi piatra de la sfârşit
Semăna cu mine.
Alaltăieri - scaune -
¬Şi cel care-a rămas
Semăna cu mine.

Toate lucrurile seamănă îngrozitor
Cu mine...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tamaretă de fecioară

Ea are sânii doldora de spaime
Că nu vor fi prea bine sărutaţi
Şi dacă nu o pupi te iau la palme
Toţi Spiriduşii munţilor Carpaţi!

Ea are-un şold ce-i dă pe blegi la naiba,
De nu mai ştii sub fusta ei ce este:
Drac despicat în două cum e roaiba
Sau înger pus pe şotii şi pe feste.

Şi totuşi, Doamne!, dânsa e virgină,
Şi-i singură, şi-i tristă, şi-i lalea.
O, suflete, mângâi-o pe botină,
Lângă blacheu, îndrăgostit lulea!

poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar

Furaţi-mi voi lucirea din orbite,
Împleticita teamă să m-atingă,
Stârniţi furtuna ca în piept să-mi stingă
Nădejdile şi împlântaţi cuţite;

Întindeţi ura, să mă prindă-n chingă,
Ochiţi un zbor cu gloanţe ruginite
Şi sloboziţi din văgăuni termite
Să rupă fibre, spaima să mă-nvingă;

În temniţi reci zvârliţi rânjind dreptatea
Ca să rămână doar un searbăd drog,
Cu străji de corbi înconjuraţi cetatea,

Pe tron suiţi un cerşetor olog;
Luaţi-mi voi cu silă libertatea!
Îmi va rămâne-n suflet, când mă rog.

poezie de Adrian Munteanu (16 mai 2012)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pe aripi de suflet (sonet)

RUGĂCIUNE PE ARIPI DE SUFLET
(sonet în rugă)

La Tine, Maică Sfântă, vreau să trimit
Cu glasul gândului, un vis tomnatic,
Ce-n iarnă eternă va fi ostatic
Şi nicicând la viaţă nu va fi trezit.

Prin întomnarea-mi trece vânt năprasnic
Şi-mi ducă lumina din vis ne-mplinit
Pe stea divină cu al ei răsărit,
Purtând speranţa-n Univers galactic.

De sfârşit dramatic înspăimântată,
Pe aripi de suflet scriu rugăciune,
Spre a-mi fi veşnicia luminată.

Să îmi salvez visarea din genune,
De Maică a fi binecuvântată,
La poarta Raiului fac plecăciune.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!