Poezii despre sperieturi și viață
poezii despre sperieturi și viață.
Ce mă sperie
Nu trecerea timpului mă sperie,
Ci viața, care aleargă nebună
Să adune necazuri puzderie,
Din lumea răvășită de furtună.
poezie de Dumitru Delcă (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat să mor
dacă pleci
pune-mi o perfuzie cu morfină
câte un strop pentru fiecare ceas
moartea nu vine
în plic recomandat
fumul țigării
s-a speriat de tine
sfidând vidul
otrăvește-mă
timpul nu mai are răbdare
viața e singura dorință
pe care n-am știut s-o trăiesc
am învățat
să mor în fiecare zi
iubindu-te...
poezie de Denisse Huzum
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie
E noapte.
Sub candela tăcerii
târziul obosit scăpă croșeta.
Norii, cu aripile strânse
se-ntorc pe firele de iarbă.
Istovite, razele de lună
au adormit pe marginea ferestrei.
E noapte.
Privesc alături, spre tine
și văd luna
prăbușită în oglinzi de cleștar.
Ești istovită,
speriată, fericită.
Dar nu vrei să dormi.
Zadarnică încercare
de a prelungi viața.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Și așa am să mor
De ce să nu fac asta
Cât de mare poate fi năpasta
Spune omul in viața asta
Că tot o să vină moartea
Fără a putea atinge infinitul
Omul se sperie de el
Mai mult decât de moarte
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e frig
M-am găsit într-un spațiu gol
de gânduri
erau afară toți
și urlau
pielea mi s-a făcut
pătrată
frigul golului minții lor
m-a speriat
nu-s oameni mi-am spus
ei se duc unde nu vor fi niciodată
sunt oameni cu fața pătată
cărora nu le este frig
pentru că trăiesc în cămașa noastră
nepătată
poezie de Viorel Muha (septembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secetă de culori
Cu moartea nu m-amenințați
Cât prin ferestre văd zăpadă,
Căci viața dacă mi-o luați
Mai am în casă o grămadă.
Cu iarna de mă speriați
Mi-e frică, jur, și tremurând
Văz doar nămeți îndoliați
Crescând sub fulgii albi căzând.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat că voi
muri în câteva zile
și mă întrebam de ce?
eram atât de speriat
încât pătura stătea ridicată
pe mine mă consultase
chiar moartea
mi-a scris chiar ea biletul
pentru lumea cealaltă
și nu știu dacă era inima vinovată
sau vreo boală ciudată
nu puteam să scap
cu viață să mă bucur
de viața obișnuită
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete, e greu!
Bate ploaia noaptea darabana
Vânturile, caravane, șesul
Viselor difuze înțelesul
Dincolo de care doar capcana,
vagi frânturi. Și două lumi deschise
Totul e o goană de himere
Ce-ai să faci când vor veni a-ți cere
Slujitorii regelui, permise?
Spală noaptea draperii de ploaie
Viața noastră plină de mizerii
Suflete, e greu, să nu te sperii
Toată lumea s-a umplut de zoaie!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murind pentru iubire
Mori, mori, mori în această Iubire!
Dacă mori în această iubire,
Sufletul tău va renaște!
Mori, mori, nu te speria
de moartea a ceea ce este cunoscut!
Dacă vei muri față de tot ceea ce este trecător,
vei deveni etern!
Mori, mori, mori față de
ceea ce are moarte
și vei deveni etern!
Mori, mori, evadează din acești nori!
Când vei ieși dintre nori
vei fi (precum) Luna strălucitoare!
Mori, mori, mori față de
zgomotul grijilor lumești!
[...] Citește tot
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.
Cartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Renunțare și dorință
Nu mai vreau ca să trăiesc în fum,
Vreau în viață să-mi aleg alt drum.
Nu mai vreau să rătăcesc în ceață,
Vreau să-mi construiesc o nouă viață.
Nu vreau să trăiesc doar în minciună,
Vreau adevărul să poarte o cunună.
Nu vreau ca întunericul să mă sperie,
Vreau să primesc lumină, puzderie.
Nu vreau să mă stăpânească plânsetul,
Vreau să-mi lumineze fața, zâmbetul.
Nu vreau privirea să-mi fie-ntunecată,
O vreau senină, de grijile lumii scăpată.
Ajunge! De prea mult rău mi s-a scârbit.
Vreau binele să fie de toți oamenii primit.
Vreau de-acuma un soare nou să răsară
Și-n viața mea să fie veșnic primăvară!
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sperieturi și viață, adresa este: