Poezii despre suflet și țărani
poezii despre suflet și țărani.
Păsările
Moartea vine ca o privighetoare
Îmi spunea o țărancă bătrână
Moartea vine ca un porumbel
Îmi spunea un cosaș obosit...
Și de atunci în sufletul meu
O mie de păsări s-au cuibărit.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Țăranul seamănă soarele
În fiecare dimineață a istoriei
Cu ochii plini de înțelepciune
cu mâinile bătătorite de speranță
cu sufletul brăzdat de jerfe
cu umerii iluminați de izvoare
Țăranul pune în brazdă
sămânța luminii
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru pâine
Țăranul și-a făcut din suflet
candelă de luminat neamul
Lumina ochilor săi
e
o sărbătoare în haine de lucru
În fiecare primăvară
își cere iertare pământului
cu
plugul
Lanurile de grâu fi-vor de-aceea
un detaliu al conștiinței sale
Pâinea
Pasărea Phoenix
renăscută
din
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rondelul Țăranului român
Țăranul rămâne omul absolut,
Icoană vie, cu mâinile crăpate;
Departe de un destin revolut,
El duce pâinea noastră-n spate.
Cu-ntregul chip circumvolut,
În suflet, cu năzuințe, surpate,
Țăranul rămâne omul absolut,
Icoană vie, cu mâinile crăpate.
Din țarină, perna și-a umplut;
De pe ea, i-au fost visele furate.
Din dragoste pentru natalul lut,
Cu toate umilințele-ndurate,
Țăranul rămâne omul absolut.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-e sufletul ...
De suflet îti atârnă cerceii ca de boltă,
Ții în verigi și luna și soarele și norii.
Tresari din tot azurul când l-au atins cocorii,
Și stelele din spice adie ca o holdă.
Ți-e sufletul ca marea, în crunta ei putere.
Se zbat corăbii negre, furtuni și morți crăiești,
În miturile groase dorm umbre și mistere,
Ca-n fundurile lumii ascunse prin povești.
Ți-e sufletul ca brazda, ca grâul și renaște,
Plugarul și sudoarea de sânge, boul, plugul,
Nădejdea arăturii bogate către Paste,
Și ploaia-nviorată și nouă și belșugul.
Ți-e sufletul ca floarea duminicii sonore,
Mireasma de lumină și leacul fericit.
Otrăvurile-ascunse în ierburi ți-l ucid.
Dar sufletul ți-e încă și mai presus de toate,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel la origini
În sătucul ardelean
Am sorbit lumina lumii,
Ma-m hrănit la pieptul mumii
Până a trecut un an.
Am zburat în sus ca șoimii,
La origini sunt țăran
Din sătucul ardelean
Ce-am sorbit lumina lumii,
Dar la împlinirea vremii
M-am trezit că-s orășean,
Ce în freamătul mulțimii
Port în suflet un alean
De sătucul ardelean...
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pereche
Să observați un lucru: un țăran
nu merge cu nevasta niciodată
alături, ea foșnește ca un lan
în fața lui știindu-se chemată.
Chiar dacă dânsa se zărește-n urmă
și el 'nainte merge gânditor,
inima ei se-ntinde, ori se curmă
ca flacăra în ochii lui de dor.
În văzul lui femeia e pământul
de semănat și sărutat mereu,
din care ies feciorii și cuvântul
cel potrivit la bine și la greu.
Ea-și leagănă lumina ca o luntre
'naintea pașilor acestui om
purtându-i sufletul de piatră printre
râuri de păsări negre și nesomn.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Țiganiuc din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulciorul
Amprente de dor pe toartă de-ulcior
din care, pe câmp, se-adapă țăranii.
În el a turnat olarul fior
cu sufletul său sfințit de metanii.
În lut mângâiat sunt șoapte trecute
din vieți socotite în zile și ani,
sunet de clopot al lumii pierdute
de luptele duse-ntre suflet și bani.
Durerile-s arse-n cuptoare încinse,
apoi, smălțuite cu grijă și drag,
să țin-apa rece în zile aprinse
și... când obosesc de tristețe, se sparg...
Amprente de dor pe-o toartă de-ulcior...
Un ciob de pământ... cândva de-ajutor...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țăranii
Îi văd, sunt tot așa, cu cojoacele rupte,
Cu piepturile și cu fețele supte,
Le sunt mâinile tot așa aspre și dure,
Privirile, tot oțel din tăiș de secure.
Cu ochii adânci și lucioși ca niște băncuțe,
Aduc la oraș diminețele în căruțe.
Beau țuică prin cârciumi și vorbesc tare,
Socotesc banii pe degete și hambare,
Li se umezesc ochii și ascultă duși
Când își taie țiganul sufletul în arcuș.
Îi simt după mirosul cojoacelor ude;
Dar sufletul lor chinuit nu m-aude.
Mă uit în ochii lor triști și adânci,
La mâinile lor care pot să sfărâme stânci,
Și-mi vine să le strig, să-i trag de mintean:
Băă, sunt și eu tot ca voi, tot țăran!
Dar glasul meu se topește, e de ceară...
Seara țăranii pleacă, cu orașul suit în cară.
Îi petrec până la margine, până în țigănie,
[...] Citește tot
poezie clasică de Virgil Carianopol din Carte pentru domnițe (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminesciene
(...)
De ce-i atât de puțină poezie pe mormântul tău cenușiu -
Pe mormântul poeziei tale,
Tu, cel mai mare poet și cel mai mare român?
E timpul să plec;
Iartă-mă, bătrâne prieten, că nu mi-am scos șapca în fața ta,
Dar fruntea mea n-a cunoscut șapcă -
Iartă-mă că nu mi-am făcut cruce
În fața ta, pentru tine,
Dar eu, nefericitul, nu cred în nimic.
Nu ți-am adus paos sfințit
Pentru că diseară am să-mi beau ultimele parale, pân'am să cad -
Și-mi voi închipui că am băut cu tine!
Dar ia-mi sufletul meu nesfârșit, săracă cunună
Și încolăcește-l în jurul tău sau deasupra ta, cum vei crede,
Eu sunt ultimul poet și ultimul țăran,
Eu sunt ultimul om și ultimul poet
Care te cânt,
Sunt ultimul poet al țărănimii
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre suflet și țărani, adresa este: