suflet şi trenuri

* * *

oamenii pe care îi ai pe suflet
sa se aseze comod sa nu dea din picioare
sa astepte pana intra trenul in tunel

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

precum libertatea unui tren fără gară
şuierată apăsat de-un mecanic captiv
mi se ridică sufletul din acest trup
în blânda căutare a înţelegerii

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Ca un alcoolic notoriu,
Ca o pasăre surdă,
Ca un suflet pierdut
Vine...

In ceaţa deasă,
Prin mucegai de zăpadă...
Plin de urmele vremii
In necunoscutul orfan,
Urmat de vagoane şubrede
Din fier armat.

Şuieră si acum
De parcă-şi ceartă morţii,
Camarazi pierduţi printr-e vagoane
Care jaca,, barba-oarba" cu frigul.

Vine...
Si tot mai trist,
Ne alarmează că moartea

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Popescu
Adăugat de Nicu popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul tren

ultimul tren îl aştept în gară
lumea se înghesuie pe peronul îngust
am în valiză emoţii de vară
şi în buzunare poeme cu gust.

ultimul tren mă duce spre succes
cu fiecare gând mă apropii de cer
am în suflet carduri de acces
deschid porţi solare cu armuri de fier.

undeva în lumină este visul meu
vreau să ajung la el cu ultimul tren
voi străbate timpul chiar dacă mi-e greu
mi-e voinţa mare - tonus de refren.

aştept trenul meu în bătrâna gară
îmi ţin companie acorduri de chitară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe, vis sublim

Tinereţe, floare de dor
Tainică şi blândă ca un fior
De fericire făuritor

Eşti o stea polară,
Un tren care trece
Rapid printr-o gară

O, tu, suflet nemuritor,
Al omenirii sfânt simbol,
Un cântec de dor.

Eşti o soartă, un destin,
Dulce ca mierea,
Amară ca un pelin.

Tinereţe, vis sublim!

poezie de Vladimir Potlog (5 august 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de verde, dor de mamă

Auzi cum îmi cade lacrima pe iarba ta?
Şi eu nu ţi-am adus măcar un colţ de pâine.
Doar tu coaci bine pâinea, cu cântec, cu ceva -
Acasă e amar, aici eşti verde mâine.

E vremea şarpelui de oţel pe linii de marfare,
Şi tac şi taci, române, când trenul şuieră în gară!...
Stejarul simte veacul tragic, şi negreşit se moare;
Copaci cu suflete tăiate s-au ruşinat şi au plecat din ţară.

Ruşine mi-e de moarte, de voievozi şi de haiduci,
Că România îngenucheată ajunse cuib de cuci.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de Marian St. Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea gărilor ce plâng

Tristeţea gărilor ce plâng
un tren cu şuierul prelung,
e doar pustiu şi rece gol,
viaţa dată rostogol,
şi disperărilor obol
de dor nătâng.

Tu ştii, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui şi-a fluturat
şi îmi zâmbea.

Erai şi tu,
nici nu mai ştiu,
acum mi-i sufletul morţiu
de tren
în gară şuierând,

[...] Citeşte tot

poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sărut

Un sărut de început
ce în suflet s-a născut
un infinit de amintiri
mă face să zbor
cu aripi de dor

Du-mă iubire la cer...
cu aripile mă prinzi stingher
cu privirea-ţi de aur mă pierd printre nori
iar sunetul glasului tău e zumzet prin flori

Îmbrăţişarea-ti caldă e răsărit de soare
un vis ce mă îmbată cu chin şi cu ardoare
Mă pierd în trenul vieţii şi-alerg spre infint
şi alerg cu tine alături cu paşii de granit.

poezie de Florina Claudia Tuica
Adăugat de Florina Claudia Tuica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crâncen

De ce gându-mi este gol
Şi vocea-mi stă să piară?
Vorba mi-o ia mai domol
Căci dinţii se incleştară.

Mi-aş dori cuiva să spun,
În mine-ncep să urlu.
Fustrarea-n mine ce o cunun
Durere-n al meu suflu.

E tristeţea vehementă
Care greu suflet mi-apasă
Chiar mă doare a ta prezenţă
Mai bine a-i pleca şi lasă.

Nu mai vreau să vii la mine,
Singur, slab o să-mi propun
Trenul ăsta nu mai vine
Dragostea-mi nu mai supun.

poezie de Răzvan Percec (28 septembrie 2016)
Adăugat de Răzvan Percec
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medalion

Nu ştiu de câte mii de ani nu am dormit
Împrumută-mi un somn
Îţi dau în schimb un vis tinere domn
Şi astăzi rătăcim prin veacuri
Prin târguri vechi căutăm leacuri
Şi singura iubire a ta
Sunt eu şi nu mă poţi visa
Ne salutăm prin trenuri, în temple, în avion
Purtăm iubirea ca medalion
Pe suflet, coapse, pleoapă - departe
Pe cine ţii în braţe când mă strigi? visez
Că ochii mei, nu pe ai ei îi vezi
Zbor spre iubirea de dincolo de moarte
împrumută-mi o aripă, a mea e rănită
îţi dau în schimb un ciob de megaclipă

poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!