Poezii despre suflet și vulturi
poezii despre suflet și vulturi.
Furtună în suflet
Când șoaptele devin un țipăt
Și mintea nu mai vrea un trup
Trăiesc al vulturului strigăt
În norii ce se zbat și rup
Mă rătăcesc în ploi de vară
Și-n fulgere culeg suspin
Scântei țâșnesc spre înafară
Spre sufletul ce ți-e divin
Atunci te regăsesc și-n pleoape
Îmi picură vise și dor
Te simt din nou foarte aproape
Și lângă tine pot să zbor
Văzduhul tot, tresare-n mine,
Devin atât de necuprins
Iar timpul nu mai pleacă, vine,
Din dragostea ce nu s-a stins
poezie de Adi Conțu (1 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape de cer
Aproape de cer
Privirea mea a întâlnit
Liniștea.
Era un țipăt de vultur
Și tăcerea grea a stâncii.
Pașii m-au purtat
Pe oglinda în care se vedeau
Brazii, și în spatele lor
Sufletul meu, mare,
Ca o pânză goală.
Atunci pe ea am pictat
În culori liniștite
Viața
poezie de Mihaela Manole
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întuneric
Și aripi s-au frânt, bătute de crivățul rece
Apus... era totul apus!
Non sens, cu abateri și erori de sistem
Când totul părea drept
Labirintul mi-a năucit universul.
Nu mai puteam să zbor... zboară tu pentru mine, am spus!
Eu nu mai eram frumoasă!
Vulturul îmi furase sufletul în întuneric.
Era devorat de minciună, trădare...
Erai de neiertat!
Am spus... pleacă tu, vreau să mor în liniște.
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De-a Icar
Am umblat cu cerșitul pe la păsări
Și mi-a dat fiecare
Câte o pană.
Una înaltă de la vultur,
Una roșie de la pasărea paradis,
Una verde de la colibri,
Una vorbăreață de la papagal,
Una fricoasă de la struț
O, ce aripi mi-am făcut!
Mi le-am pus la suflet
Și-am început să zbor.
Zbor înalt de vultur,
Zbor roșu de pasăre paradis,
Zbor verde de colibri,
Zbor vorbăreț de papagal,
Zbor fricos de struț Ź
O, ce-am mai zburat!
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă ostașilor români
Juni ostași ai țării mele, însemnați cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei șoimani de munte!
Am cântat în tinerețe strămoșească vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunărea în Marea și din Marea dus în lume!
Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescută și cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în față,
Voi, nepăsători de moarte, dispretuitori de viață,
Ce-ați probat cu-avântul vostru lumii pusă în mirare,
Că din vultur vultur naște, din stejar stejar răsare!
(...)
poezie clasică de Vasile Alecsandri din volumul Ostașii noștri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă,
Și-n cuibul meu a poposit pe rând
Și porumbelul alb, și vulturul flămând,
Și soarele, și vântul, și tăcerea-adâncă.
Vrea sufletu-mi să-i scutur praful și tăcerea,
Că-i prăfuit de vânturi și de griji mărunte...
Pe cine-așteaptă cuibul meu din munte,
De-mi cere iar să-i curăț încăperea?
Covor de frunze netede și moi
Aștern în cuib și-l primenesc cu cer,
Apoi cobor perdele de mister
Pe farmecul enigmei celei noi.
Și-așa, adăpostit de vânt și soare,
Căminul sufletului meu deschis
Așteaptă solul ultimului vis,
Cu-ntoarcerea de păsări călătoare.
poezie celebră de Claudia Millian-Minulescu din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi știm ce e nemurirea
Noi nu suntem născuți prin pustiuri,
pe noi nu ne puteți amăgi.
Avem sufletele din munți și din râuri
și inimi de foc. Suntem vii!
Ca vulturii ne-nălțăm pe creste și stânci
și nu avem frică de moarte.
Vorbele ne sunt profunde, adânci,
suntem însetați de dreptate.
De-o fi să plecăm din viață curând,
din asta nu ne pierdem cu firea.
Zamolxe ne trimite-napoi pe pământ.
Noi știm ce e nemurirea.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina stelelor
Ating lumina, ating stelele și luna
Ating viața și mă voi adânci în suferința unui vultur
Zbor spre alte stații de lumină
Cu gândul meu mă risipesc și mor
Mor în fiecare zi și renăsc crezând că m-am născut întâia oară
Greșesc și visez ca un om în deplinătatea mulțumirii sufletești
Am doar un an sau poate doi să sper că ninge
Și la noi în suflet cu iubire.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi tu vulturul...
Vezi tu vulturul falnic, o! scumpa mea iubită,
Cum saltă, se ridică și zboară către nori?
Așa sufletu-mi vesel în fața ta slăvită
Se-nalță către ceruri, plutind în dulci fiori.
Vezi printr-a nopții stele ce rază luminoasă
Revarsă-n a sa cale luceafărul ceresc?
Așa când vii, iubito, cu inima voioasă,
De gingașă simțire așa ochii-mi lucesc!
Auzi tu glasul tainic ce cântă-n miez de noapte
Și prin văzduh plutește cu-a florilor miros?
Așa răsună-n mine melodioase șoapte
Când sufletu-mi te simte, îngerul meu frumos!
Căci vulturului cerul a dat aripi' să zboare,
Și stelelor lumină, și nopților suspin,
Iar ție ți-a dat farmec, plăceri încântătoare.
Și mie mi-a dat suflet ca ție să-l închin!
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot rătăcind
Am tot rătăcit
căutând ceva anume...
Îmi păzeam sufletul
de vulturii înfometați,
ca nu cumva
să-mi ciugulească cuvintele
ce aveau să rodească mai târziu.
Ajungând la un capăt de drum,
Dumnezeu m-a oprit,
sărutându-mi fruntea părintește.
Atunci m-am întors din nou
cu fața către voi.
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Orhidee în cuib de zăpadă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre suflet și vulturi, adresa este: