Poezii despre suflet și zoologie
poezii despre suflet și zoologie.
Secvență
E un animal sălbatic
Ce-mi străpunge sufletul,
Fug din calea lui alene,
Și m-adoarme cântecul.
Mă omor pe stratul vieții,
Închid ochii și creez,
Înfloresc câmpia morții,
Trezesc vise - mă visez.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A cânta dintr-un arc
E clar,
Nu pot fi vânător.
N-am stofa.
Plec la vânătoare, țanțoș,
Încordez arcul cel ager
Și observ mirat că seamănă cu o liră.
Încep să cânt din arc.
Nu-mi pot reprima acest răsfăț
Al sufletului,
Marea bucurie a degetelor,
Mângâind struna.
Animalele, ciulind urechea,
Se țin după mine, cârduri supuse...
Și înaintez murmurând din arc,
Lăsând în urmă o dâră
De împăcare în natură.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cenușă
întețesc focul cu așchii de brad
animale sălbatice vin înlănțuite
aleg flori
pun ștergar la icoane
/blestemul are picioarele
spre ușă/
îmi trag sufletul
cocoșii tac
spăl cenușa
în două ape
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu noi e Dumnezeu
Azi lumina din lumina
Pamantu-n trupuri ne e greu,
Dar e usor cand se inchina:
Cu noi e Dumnezeu.
Am ostenit de atata noapte
Dar vom iesi din defileu
Pentru lumina sfintei soapte:
Cu noi e Dumnezeu.
Nu suntem niste animale
Cu suflet amanat mereu
In noi e mila si e jale
Cu noi, cu noi e Dumnezeu.
Luati lumina din lumina
Paharuri curg din minereu
Credinta noastra e crestina
Cu noi e Dumnezeu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
hârtia se uită la mine
și mă întreabă:
ce mai scrii? ce mai scrii despre
viața ta/
nu despre viața mea,
ci despre neputința mea, îi spun
da, da! totul se depărtează de mine
tot ce vine în calea mea
o virează brusc
eu devin un scâncet de animal
sau de fier ruginit
ceva din ce în ce mai mic
ceva care nu mai știe
de ce ea se îndepărtează de mine
ea este ceea ce am iubit
cel mai mult pe lumea asta -
o adiere, o adiere caldă de ființe
care ieșeau din trupul meu,
coleoptere sau suflete
poezie de Călin Vlasie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde suntem?
Animale reci, ajunse în Imperiul Lianelor
Hrănite cu minciuni și fericirea viselor,
Având conștiința spulberată-n țigări, droguri și alcool
Entități de carton, cu sufletul rece și gol
Imperiu creat sub amenințarea maimuței
Venerată de puterea voinței
Motivată de a banilor hartie,
Ajungând proprietară de papetărie
Sclavi născuți cu capul plecat,
Crescuți in clopotnițe, ca animale cu botnițe,
Orbi față de ce au de sfâșiat
Și nimic nu s-a schimbat...
poezie de Adrian-Gabriel Bradu (4 mai 2010)
Adăugat de Adrian-Gabriel Bradu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tonuri
zi de zi zi după zi continui să-mi îndepărtez sufletul
și deși pare că am totul sub control
îmi ameninț existența și fiecare înțelege altceva
în mintea lor sunt un om singur la fel și dumnezeu
un dumnezeu singur
și îmi spun usor
nu există trezire
există doar o structură a morții
un animal pe care-l mișcăm
azi!
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bătrân pe malul fluviului
Nu vreau altceva decât să pot vorbi simplu,
să mi se acorde această grație.
Cântecul ni l-am încărcat de atâtea muzici
că încetul cu încetul se scufundă
și arta ne-am împodobit-o într-atât
că fața îi e roasă de zorzoane,
și trebuie să spunem puținele noastre cuvinte
pentru că mâine sufletul își înalță pânzele.
Dacă suferința este omenească, nu suntem oameni
doar pentru a suferi,
de aceea-n aceste zile cuget astfel
la marele fluviu,
acest sens care înaintează printre plante și
ierburi,
animale păscând și adăpându-se
oameni care seamănă și seceră,
și printre marile morminte și micile lăcașuri
ale morților.
poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
Tara mea de suflet,
Țara mea de dor,
Cu lumini prea multe
Cu deschize zări
Nu am bogății prea multe
Dar te am pe tine,
Cu întinse câmpuri
Lanuri cultivate,
pajiști naturale
Pădurile întinse
Animale iubitoare,
Totul e frumos:
Artificii, copii înzestrați
Totul i prea deschis
Către Cer se-nalta
Ca o preafrumoasă
zestre strămoșeasca.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Animalul
mi-ai îmbogățit zestrea de lacrimi
vijelii se întrec să sugrume cordul
mă împingi ca pe o epavă
în largul tenebros
mă agăț de raze
să ajung la suprafața cuvintelor
tornade mătura sufletul
să-l scufunde
distorsiuni
aduci la cina de taină
sunt animalul blând
pe spinarea mea verși nervii
dintr-o desagă prea grea
să o port cu răbdare
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre suflet și zoologie, adresa este: