Poezii despre superlative și zoologie
poezii despre superlative și zoologie.
Cel mai bun prieten
câinele râde
pe spate omul râde pe burtă
sau invers
chiar nu mai contează dacă el dumnezeu
e cu ochiul pe animale
(?!)
sau zeu
de duzină își râde
creația-n bărbi nesfârșite
abia
pieptănate aiurea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
hârtia se uită la mine
și mă întreabă:
ce mai scrii? ce mai scrii despre
viața ta/
nu despre viața mea,
ci despre neputința mea, îi spun
da, da! totul se depărtează de mine
tot ce vine în calea mea
o virează brusc
eu devin un scâncet de animal
sau de fier ruginit
ceva din ce în ce mai mic
ceva care nu mai știe
de ce ea se îndepărtează de mine
ea este ceea ce am iubit
cel mai mult pe lumea asta -
o adiere, o adiere caldă de ființe
care ieșeau din trupul meu,
coleoptere sau suflete
poezie de Călin Vlasie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da, în continuare
nu în picioare în
crucișate cândva te
am cunoscut cred într-o sală
de... gimnastică-n care
animalele fără mușchi fără carne cuvântătoare
au fost
aduse la inseminare (?!) tu
și acum ești cea mai mișto dintre sclavele sex
uzuale și
nu... și... poate...
da, în continuare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opțiunea editorilor
În curând voi fi mort.
Vor rămâne, poate, zece poeme
în care copiii idioți
vor găsi animalul numit okapi, furnicarul,
pe Napoleon, pe Savonarola,
Kamceatka, insulele Sondei.
Profesorii lor, tembeli ca și ei,
vor scoate de-aici, fără multă osteneală,
câteva lecții de istorie și de geografie.
Mai târziu, devenind adulți
se vor scufunda, la rândul lor, în proză.
Totuși, un filozof de provincie
va scrie despre opera mea o teză stufoasă,
indigestă, tâmpită.
Editorii vor refuza s-o tipărească,
și, după cea mai bună logică, poemele mele
vor muri de îndată.
poezie clasică de Alain Bosquet, traducere de Maria Banuș
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lanțul
Dulce muză divină
mă îmbată cu vin
mă duce departe
de teroare și chin
ăsta-i momentu' sublim
cer înstelat și senin
că vreau s-o cer de nevastă
că poate nu mai am timp
și frica de am s-o pierd
mă consumă încet
cele mai negre gânduri ies la
suprafața și cred
că totul e un coșmar
să mă trezesc n-am habar
și aparent dispar treptat
sub oceanul amar
e clar că n-am invațat
să inot pe uscat
eu sunt cel ce poartă vina
din cauza mea cad
[...] Citește tot
poezie de Eduard Palade din Sursa directă (26 mai 2013)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caniculă
Încă de azi dimineață
soarele arde pe cer.
Pe câmp nu-i fir de verdeață.
florile-n grădină pier.
Se-anunță o zi încinsă.
Poate fi cea mai fierbinte.
Răcoarea este învinsă,
rămânem fără cuvinte.
Nori, pe cer, nu se adună.
Vântul parc-a dispărut.
Arșița este stăpână,
Canicula a-început.
O răsuflare fierbinte
arde totul ca un foc.
Grădinile-s pustiite,
nu mai au viață deloc.
La pomi le-a secat voința
de a mai rămâne verzi,
Nouă ne-a secat credința,
de-a sta la umbră-n livezi.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
Pentru omul ignorant nimic nu-i mai bun decât tăcerea,
Iar dacă-i conștient de acest lucru el nu mai este ignorant.
Când te afli departe de excelență și de perfecțiune
E de preferat să-ți ții limba în gură.
Limba poate dezonora oamenii.
O nucă fără miez are foarte puțină greutate.
Un animal nu va învăța de la tine să vorbească,
Dar tu poți învăța de la animal cum să taci.
Oricine nu chibzuiește înainte de a răspunde,
Cel mai probabil va îngăima vorbe fără rost.
Ori îți împodobești discursul cu inteligența necesară unui om,
Ori rămâi tăcut asemeni unui animal necuvântător.
poezie de Saadi,1213 -1291, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginația nu există
În seara asta trebuie să vii mai aproape de mine, călătorule,
Pentru că vreau să te sărbătoresc.
Frumusețea ta îmi provoacă o stare de extaz,
Îi face pe vecini să se plângă
Atunci când în miez de noapte încep să strig
Pentru că nu pot îndura singur toată această bucurie.
Voi da naștere unor sori.
Voi ține pădurile cu coroanele în jos,
Scuturând din copaci și tufișuri, cu blândețe, în poala mea
Animale cu blană moale.
Ceea ce tu concepi drept imaginație,
Pentru mine nu există.
Orice poți face tu într-un vis
Sau în pânzele minții
Mâinile mele pot extrage viu din buzunarul hainei.
[...] Citește tot
poezie clasică de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și eu asta cred (extras)
Și eu asta cred:
că mintea liberă, exploratoare a omului
este cel mai valoros lucru din lume.
Și eu pentru asta aș lupta:
pentru libertatea minții de-a alege drumul pe care-l vrea.
Și eu aș lupta împotriva:
oricărei idei, religii, guvernări care limitează sau distruge individul.
Asta-i ceea ce sunt și ceea ce vreau.
Pot înțelege de ce un sistem construit după un șablon
trebuie să lupte pentru a elimina libertatea de gândire,
pentru c-acesta, prin cercetare, subminează un asemenea sistem.
Înțeleg, desigur, și urăsc asta.
Și voi lupta împotriva oricărui sistem
pentru a salvgarda singurul lucru care ne separă de animale.
Dacă aura spiritului poate fi ucisă, suntem pierduți.
poezie clasică de John Steinbeck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare pentru țărani
Chemare pentru țărani,
A venit și vremea furtunoasă
Să ne dăm naturii înapoi,
Hai țărani, întoarceți-vă-acasă
Că e-dor pământului de voi.
Și luați și fabricile-n sate,
Fiți și muncitori, dar și țărani,
Prea sunt urbe suprapopulate,
Prea sunt bălării pe bolovani.
Rar câte-o exotică găină
Și vreun porc în vre-un sărman coteț
Casa voastră însăși vi-i străină,
Doar atât, un buletin aveți.
Și sămânța vostră cade-n piua
Locului bizar, vulgar,
De trei ori pe zi dați bună ziua
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Corina Stoican
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre superlative și zoologie, adresa este: