Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

suspans

Poezii despre suspans

8 poezii despre suspans.

La poalele vremii...

Natură ajunsă
De roadă ascunsă,
De-un grai umezit,
Aspect râncezit,
Frunze-n balans,
Simfonie-n suspans...

poezie de (4 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Debut

În deschidere
Meci tonic
În primă
Intervenție
Până la
Ulima
Eschivă
Replică
La campionatul
Trecut
Nici câștigat
Nici pierdut
Rămas
În suspans
De intervenție
Concertată
Cu statut
De intensiv
Postare
Inedită

[...] Citește tot

poezie de (7 iulie 2017)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ultimativ sacrificiu

În acest moment de suspans
cuprins între rădăcinile gândului
ce se zbate în nuanțe fauviste,
cuvintele tale picură aidoma
cântecului ce te poartă în timp...
cu acea inocență primară
printre hohotele scrisului meu.

Unele cuvinte, cu aripi istovite,
își lasă cadavrele trupurilor prelungi
peste armonia iubirii
țesută, ca o pânză de păianjen,
întinsă, ultimativ sacrificiu,
la picioarele clipei confuze care ne rănește.

Alte cuvinte se nasc
dintr-o margine a rostirii
cu brațele pline de gânduri
rostogolindu-se-ntr-un zâmbet,
la sfârșit de poem sprijinit

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În rolul vieții

Se joacă astăzi comedie,
În rolul principal eu sunt;
Jucând scena cea mai hazlie,
Nicicum n-am ultimul cuvânt.

Joc dramă, însă, de o viață,
Interpretez totul sublim -
Romeo fără de speranță
Sau vreun ibovnic anonim.

Nu mi-e străină acțiunea -
Necazul îl strivesc în piept;
Mi-e dificilă misiunea
De-a fi pus strâmb și-a pune drept...

Suspansul e, de bunăseamă,
Un rol rostit silabisit
Când așteptările mă-ndeamnă,
Dar nu primesc ce mi-am dorit.

[...] Citește tot

poezie de (7 mai 2014)
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vertiginos

Deși limfatic de o vreme
La tot ce-i sex, legat de os
Și munca e motiv de-a geme...
Rămân de fel, vertiginos.

Chiar dacă uit de azi pe mâine
Și doar în gând mai sunt frumos,
Utilul zilnic ca o pâine...
Mă coc la foc, vertiginos.

Și în păreri de am motive
Cum câinele de arțăgos,
Mă exprim fără invective...
Doar mă lătrând vertiginos.

Am simțul încă, cred, un bun
Să mă conduc după miros;
Să știu de e rahat, magiun...
Și să nu-nghit vertiginos.

[...] Citește tot

poezie de (16 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eclipsă

Mi-am privit, singur, sfera-gazdă-n zbor murindă,
Mascând portocaliu, cu umbra-i gigantescă.
Dar vai ce mică-i... O priveam, proiecție terestră
'n suspans straniu, disperând o Lună... să reaprindă.

O șansă-i că-s ș-alți mii de sori, ce scânteiază
Să-i țină pedepsitei, satelitei, becu-aprins
Spre neîngheț năprasnic; neagră, în noapte trează...
O rocă prăfuită-n pierderea de dor nestăvilit, nestins.

Mă-ntreb pe neașteptate-n gând, sinistru;
De s-ar opri mișcarea brusc, doar o secundă,
Sau mai puțin, un fir de timp... pierdut registru
De glob, uitând de sine... Am fi Icari zburând în umbră!

M-agăț cu jind de-un fes gălbui pe-o bulă brună
Și nu-mi revin, că bula-s eu, încontopit pe-o rocă
Și sunt și-aici, în noaptea începândă și sus-pus pe Lună
Ce priveam; pe cratere-i grisate, cu gropițe-n cocă.

[...] Citește tot

poezie de (15 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Predestinații

E dimineață din nou
Și roua stăpânește
Al surâsului ecou,
Al culorii ce domnește,

Iar răsaritul este însoțit
Ca de fiecare dată
De omul răscolit,
De-al gândului pată.

Liniștit bărbatul trece
Spre străduța cu băncuțe,
Mai ales când ploaia rece,
Aleargă fetele drăguțe

Și cu același gest iară
Își aprinde o țigară,
Se uită în spate...
Merge mai departe,

[...] Citește tot

poezie de (2005)
Adăugat de Cristian HarhătăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Proba de foc

Proba de foc

După ce am citit pe săturate marile poeme și semi-proze ale vestiților scatologi, culingviști, testicofreni, alți castrologi vestiți, am trecut la amintiri mai plăcute despre acarul Păun care era un șef foarte bun, repeta ab ovo, ad mala, și cita doar din Dalai și Lama. Un adjunct ceva mai zelos, pe nume Udragomos scria, judeca, ștampila, doar Ali Baba-nțelegea, acum el umblă în lanțuri, există în viață suspansuri, colunii- străbunii plângeau, pe chelia lui aruncau ceva ca un clei mai infect, nu mă credeți, căutați pe prefect, i se dă uneori câte-un liber, el merge la barul Ninive, sunt acolo femei mai bărboase, că din toate sunt cele miloase, avea amicul opt stânjeni, scria poeme cu înjeri, avea un mormânt pregătit, pentru clipa de la sfârșit, mai avea o carte aleasă de Trismegistul culeasă, vindea talismane la vamă, l-a prins Abigor, n-avea mamă, nici tată el nu avea, se născuse dintr-o chiftea, frumos cavaler, cu o lance cât degetul mare al lui Pancho, mai cita din Suidas, profetul, până ce-l umflă Parchetul, el la Mantua și Salamanca avea pile, lupta și cu ranga, unii spun că-l chema și Adam, dar în acte scria Pam-pam-pam. Ați văzut în Scotlandia zidul cel vrăjit construit de Astridul? Nu mai dați cu agheazmă întruna, se udă scrierea Postuma, Agripa, cel cu viroza a ajuns ministru la Ptoza, Al Boraq, iapa sfântă trăiește, de mai multe veacuri și crește, alchimic, se zice, cu stimuli, Algol, vraciul în toate e primul, Alocer, mereu locul doi, produce salam de Pleșcoi, amazoanele mele duioase, nu mai râdeți, sunteți mai frumoase când priviți cu asprime pe texte, vine contele –geniu Alexe, ametiste le dă bietul conte, nu mai are nici cont și nici monturi, în zadar pui în titlu Ammon, nu se sperie nici un grifon. Mormăind ceva de amor, fu trimis la Jilava-n răcori. Acolo se fac amulete, din domn devii "măi, băiete". An de an se lățește câmpia, Muenchhausen își scoate scufia, anul platonic l-așteaptă, cei care țin linia dreaptă, ce știu ei ce ascunde Anarazel, demon sumbru? Aruncă, deci, anatema, lasă că trece problema, numai cu Androalfus poți să mai speri, de-i ești calfă, altfel te ia Antichrist și te face artist, că nu te mai spală trei ape, de foc cum să te scape apocalipticii paznici, securioși sau obraznici?
BORIS MARIAN

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre suspans, adresa este:

Distribuie
Ce vrei să afli azi? Pune o întrebare acum! Din orice domeniu.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Vrei să faci o faptă bună? Află cât de importanți pot fi 5 lei!