Poezii despre teatru și viață
poezii despre teatru și viață.
Poem afectiv
Instinctul e fantezie
Omul o enigmă vie
Natura o veselie
Viața o filozofie
Iubirea o bucurie
Teatrul o comedie
Sufletul o reverie
Lumea toată-i poezie.
poezie de David Boia (4 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un cosmos imens
Să fii copil, să poți zburda
În roua dimineții,
Să speri că vei putea intra
Cândva în teatrul vieții.
Să îți impui a reuși
Printre păpuși, în viață,
Apoi să speri că vei ieși
Din temnița de gheață.
Ce-ai devenit, acum ai înțeles,
Bob de nisip, lipsit de sens.
Privești nostalgic bătrâna ghicitoare
Având toate răspunsurile și nicio întrebare.
poezie de Cristina Ott
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asta e domnule Caragiale
vă invităm din nou la teatru
să lăsăm viața cu mâinile goale
să despice singură firul în patru
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (25 septembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copile
lumea asta e un teatru
de păpuși
te-ai urcat în trenul vieții
din greșeală
un tren de vise
și multe dez
amăgiri
vei fi o jucărie în mâna tuturor
nu vei înțelege nimic
la început
pentru că nimic nu e de înțeles
mai târziu te vei simți
o marionetă
manipulată de mâini ne
cunoscute (!?)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actor pe scena vieții
a venit vremea și clipa să ne aducem aminte, să nu uităm
că am fost un trup și-un suflet, iubindu-ne nebuni
a venit vremea să nu mai mergem pe-o dungă de viață
că nu mai este timpul să fim uniți în piese, actori paiață
a venit vremea să nu uităm că teatrul vieții nu ne iartă
că am fost farsori, păcălindu-ne o viață-n întreagă
a venit vremea să ne adunăm recuzitele, costumele rebegite
că am fost uitați și-am devenit de mult amintiri prăfuite
a venit vremea ca viețile noastre să fie puse ele-n scenă
că noi, nu uita! - am fost o dramă pentru suflete, iubite -
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antiteze
Cu cât e mai sărman,
Al minții tezaur,
Se-mbracă, mai avan,
Tot trupul, cu aur...
Când sufletu e ban,
Și viața e teatru,
E, idolul merțan,
Mai partu x patru...
Mai dârz dă năvală,
Un dor de mărire,
Și-s munte de fală,
Morminte-n cimitire...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În teatrul vieții
ard ca o torță, ca un artist
joc rolul meu atins de viciu
căci viața e un teatru trist
cu ziduri negre de ospiciu.
destin de poveste creat implacabil
am făcut din inima mea un altar
în iubire pe un țărm mirabil
mi-am construit castelul solitar.
cortina cade peste cântecul meu
peste toți anii care au trecut
mă simt un fluture atins de Orfeu
fur din infinit un nou început.
aripi de vers, lumini de corifeu
în sufletul meu mereu au încăput.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spectacol
Colțuri, colțuri, mese, trufe,
spectacol terestru perfid
ce stă ascuns în buza vieții
purtat de-o undă în abis.
spectacole, filme, teatru, muzică
cuprind întreaga lume
cu imagini prea reci
prea meschine, prea calde
prea pure, prea dulci
și toate se așează la masa cu trufe.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indecență
În toată bunătatea ce-o afisați pe fețe,
Privind cu scârbă-n suflet lumina celuilalt
Aveți ceva în minte când dați apoi povețe,
De cum ar fi mai bine, ce cale-i de urmat?
De ce v-apasă grija de cum îmi trăiesc viața?
Ce gânduri negre vă trec prin capul gol?
Ce supărare vă mistuiește fața?
Ce jucători de teatru... actori fără de rol!
Mă-mbrățisați cu patos, crezând că eu nu știu...
Vă las să credeți asta, așa cum vă e vrerea,
Să râdeti fericiți... că-n voi este pustiu,
Vă bucură necazul, alimențați durerea!
Mi-e milă de voi toți ce vă simțiți bogați,
Cu singura avere ce-o numărați cu anii!
Sărace creaturi! E tot ce pot a spune!
În sărăcia voastră, ați mai rămas cu banii!
[...] Citește tot
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul tău agitat
văzută din spatele ne-nașterii
viața e o moarte inversă
e ca și cum ai privi lumea
din spatele oglinzii de unde
tu vezi totul iar cei de dincolo
nu văd nimic
nu e un scenariu de film sau
o piesă de teatru
e doar somnul tău agitat
din cauza căruia te trezești
brusc căzut din pat
în lumea oamenilor de aici!...
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre teatru și viață, adresa este: