Poezii despre timp și șosele
poezii despre timp și șosele.
Picățele...
Șosele
Din stele
Par jucărele,
Orele
Mele,
Printre perdele
Cântate de iele
În ghilimele,
Fac paralele...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 septembrie 2014)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O anumită oră
noapte bună, eu urc
la volan, așa ca de-ntâi
ianuarie mă și pierd
înspre graniță la cenad (?!) - la o oră
distanță de ovarele tale
frumos născătoare de mit
uri cu morți pe șosea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secunda vieții mele
Secunda vieții mele
mi-a luat-o un vultur în plisc
patru morți și opt răniți
văzui pe șosea.
Secunda vieții mele
în cer este în plisc la vultur
patru morți și opt răniți
am văzut pe șosea.
Secunda vieții mele
vulturul a dus-o sus la stele
patru morți și opt răniți
sunt pe șosea.
Secunda vieții mele
a devenit raze
patru morți și opt răniți
cât sânge, Doamne, pe șosea!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi vrut pentru tine
Aș fi vrut pentru tine diseară,
O plimbare de basm la șosea,
Când e luna tăcută și clară,
Iar virtutea, lumină, de stea.
Aș fi vrut o caleașcă nebună,
Cu doi telegari zburători,
Tu la mine-n brațe stăpână,
Să ne ascundem, iubito, în nori.
Aș fi vrut pentru tine la noapte,
Din iubire să facem poem,
Să turnăm amor peste șoapte
Și amestecul magic, să-l bem.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roțile
Tot altfel de căruțe
aleargă pe șosele
sfidând pe trecătorii
cu toiag
atât de rari
și atât de sfioși.
Mereu limuzinele
își schimbă culorile
și farurile,
și pe cei de la volane.
Numai roțile-au rămas rotunde
rostogolindu-se
de patru mii de ani.
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e sufletul un câine pe șosea
Mi-e sufletul un câine de pripas,
În plină iarnă, pe-o autostradă,
Cei care se grăbesc n-au timp să-l vadă,
Dar eu, inconștientul, cui îl las?
Din când în când, îi este dat să cadă,
Și el, rănit de roată sau de pas,
În câte-o tufă sângeră, retras,
Și, uneori, solemn, într-o baladă.
Mi-e sufletul desprins de mine însumi,
Mă uit la el, se uită-n ochii mei,
El câine rău, eu cap numai idei,
Și ne unește câteodată plânsu-mi.
Mi-e sufletul un câine șchiop ce vine,
Pe o șosea, prin vifor, către tine.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecură ani
Trecură ani și au trecut și-acele
Cumplite răni făcute de război.
O, dulci poiene ruse ale mele,
Iar se preumblă liniștea prin voi!
Croindu-și drum prin beznele-adunate
De mare veacuri, farurile ard,
Și-n ochii lor, ca-n ochii unui frate
Se uită marinarii dinspre larg.
Pe unde greu, și-aducător de moarte,
Trecut-a tancul, albi se-nalță crini.
Iar pe șoselele odată sparte
Tractoare trec alături de mașini.
Pe unde brazii ciungi, cu plăgi deschise
Cereau vendetă, iar e bradul Domn,
Și-acolo unde inima răcnise,
O mamă-i cântă pruncului de somn.
[...] Citește tot
poezie clasică de Anna Ahmatova (mai 1950), traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pahare mari de aer
Bate vântul și e vară
Chiar și aicea în Ardeal
Și miresmele le cară
Pe al vremii gingaș mal
Trotuarele sunt pline
Și de pași și de priviri
Numai umbra ne revine
S-o găsim în amintiri
Blocurile cele 'nalte
De sus toate ne privesc
Și cu gemuri noi galante
Pe toți iată ne-nsoțesc
Floare lor atât de vie
Este iată-n Mănăștur
Cadou însăși să ne fie
Pe al timpului tambur
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
Lucrurile s-au întâmplat așa:
Când s-au întâlnit atunci, în prima seară,
Șezând pe-o bancă strâmbă la șosea,
Sub cerul înstelat de primăvară
Nu bănuiau ce soartă îi unește
Erau timizi, ca la-nceput de drum,
Gâtlejul îl simțeau ca prins în clește,
Vorbeau de aer, nori, de ceață, fum.
Deși simțeau un răscolit în vine
De parcă se chemau de ani și ani.
Timpul trecea, s-a-ntunecat de-a bine,
Și-atunci, în umbra deasă de castani.
Ce le-ascundea roșeața de pe față,
S-au apropiat, s-au mângâiat pe mână...
Au trecut ani, și seara, dimineața,
Acum bătrâni, sunt veșnic împreună.
poezie de Jean Lulu Stern
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cumpărați
s-a stricat ceasul unor vremuri
cesornicarul a fost închis, de mulți ani
ia ieșit barba prin ziduri
un geam tremură și se sparge
șoseaua s-a prăbușit dincolo de cer, totul este haos
o mânuță de copil se zbate-n zidul zile de ieri
am cumpărat fiecare dintre noi cu monezi din viitor
speranța deaja îngropată de ieri
într-o stație de viață, o femeie strigă către orașul fără ziduri
nu cumpărați de vreți a mai fi, zile pentru ei
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și șosele, adresa este: