timp şi înălţime

Nu lăsa pe mâine
ce poţi face azi.
Nu ştii ce timp vine.
Te înalţi, ori cazi.

catren de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt conştient de toate înălţimile,
În miezul Soarelui stau mut.
Am terminat cu timpul şi cu faptele,
Jocul meu cosmic s-a sfârşit.

catren de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mâini aşezate
pe răvăşul colorat
din bambusul cel înalt

de Tanabata
primele noastre zile
desenate în suflet

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele tău (Luceafărului)

Stelele, iată-le, pe tâmplele Timpului Tău,
Luceafăr mereu înflorind chemarea şi gândul,
Înalt luminându-ne semnul Eternităţii –
Sfântul nostru pământ părinţii numindu-l.

Stelele, iată-le, pe tâmplele Timpului Timp,
Icoană a neamului este şi va să rămână
Numele tău, Numele Tău, fericitul, precum
De-a pururea sfânta noastră Limbă Română.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerească atingere

Ce arătare! Ah, ce lumină!
Stea alb-a căzut în grădină,

necăutată, neaşteptată: noroc,
săgeată, floare şi foc.

În iarbă înaltă, în mare mătasă,
căzu din a veacului casă.

S-a-ntors, ah, în lume o stea.
Mi-s mânile arse de ea.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broaştele

Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.
Buchetele de trestii dormeau cu foşnet lin.
Era o lună plină în fiecare baltă,
Şi-n fiecare undă o piatră de rubin.

Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni, căzuţi adânc în apă
Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.
(...)

poezie celebră de George Topîrceanu din Balade vesele şi triste
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tandreţe

Abia ieşite din muguri fragede mâini pipăie cerul,
Mângâie vântul, aşa verzi cum sunt,
Şi din înălţimi privesc spre pământ,
Spre locul amintirilor de tot felul;
Strânse în braţe de primele raze de soare,
Ştiu doar că au îmbătrânit într-un timp,
Când anii treceau în alt anotimp
Şi secundele toate se schimbau într-o altă culoare;
Acum, iarăşi tinere, îşi ţin secolele-n spate,
Valsând cu aceeaşi graţie, cum o făceau în trecut,
Chiar dacă braţele, de prea multe flori, le-au căzut
Pe coapsele ierburilor dulci şi înalte!...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de săptămână de poet cu pana-n mână

Început de nou decor,
În care alte şi alte
Frunze vor pica în zbor
De pe crengile înalte.

Ram rămas la înălţime
Peste iarnă desfrunzit,
Până primăvara vine,
Asta-s, m-am obişnuit.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavaler al florii de cireş

Chip de cireaşă muşcată de un elf
zburând tot timpul într-un alt
miraj visat.
... Sandà pe care mi-o-ncalţă un zeu
în salt pe inorogul vel înalt
şi inşăuat.
Şi voi veni să mă prostern
mai mult rănit şi mult
învins,
Când ai să baţi pe un cadran etern
un nor mai alb şi mult mai mult
care a nins.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceasul să apară luna

aici un deal este o înaltă şcoală
cum într-un cuvânt o literă finală

învelită într-un norişor de ceaţă,
luna-şi potrivea, zâmbind, trei măşti pe faţă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!