timp şi încurajare

Alchimie

Îmi încurajez inima, cum primăvara,
Blând, încurajează o margaretă-n ploaie;
Inima-mi e-o cupă curată ca Fecioara,
Deşi ea conţine-n ea dureri, o droaie.

Voi învăţa de la flori şi frunze acel har
Ce dă culoare orelor şi le răsfaţă,
Pentru a schimba vinul acestui trai, amar,
În aur radiind de viaţă.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncul

eşti doar cu două luni
fără faţă credibilă
mai bătrână decât sirena fată bătrână (?!) ar
trebui să
te încurajez: în fântână
nu se aruncă oricine şi nu se
estimează adâncul în funcţie de
bietele animale
ultra-marine
în cumpănă
XXL

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram acolo

să-l încurajez pe monet
trebuia să fiu impresionat
de impresionismul lui
nu lipsea nici renoir
se gândea să picteze nuferi
şi dacă aş fi fost clemenceau
l-aş fi încurajat să-i picteze
umblam braţ la braţ
prin parisul spălat de veacuri
turnam vin admirând fetele
de la moulin rouge
se sfârşea un secol sub ochii noştri
eram acolo să aruncăm ultimii franci
pictând crinii de apă
la puiul cu sos de muştar şi curry
ne promiteam să pictăm catedrala
de la rouen după o bere neagră
fumând ţigări parfumate
în căpiţele pictate de el

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina nu are drumuri

Număr pe degete posibilităţile existente,
îmi socotesc zilele rămase,
raţiunea devine o rană deschisă
din care nu ies.

Lumina nu are drumuri,
mă pornesc oricum purtat de raze
spre orizontul de argint.

Nu ştiu dacă voi ajunge,
dar toţi mă încurajează
să nu mor.

Mă despart de păcatele lumii
şi mă lepăd
până rămân gol şi flămând.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul credinţei

ştiu că e doar o cale către Dumnezeu
crezul evlavios încurajat de îngeri
îl apăr în lupta cu un venetic zeu
care mă biruieşte cu zeci de constrângeri.

lupt cu toată forţa cu voinţă de leu
îl ocrotesc de demoni afundată-n plângeri
ştiu că e doar o cale către Dumnezeu
timpul evlavios cu sute de-nţelegeri.

în credinţa sfântă mă adâncesc mereu
îmi dă fericirea prin vaste reculegeri
subtilizez suspine din destinul meu
printre sentimente am făcut alegeri.

ştiu că e doar o cale către Dumnezeu
crezul evlavios încurajat de îngeri.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ruleta visurilor

toamna se strecoară-n mine cu miros de otavă
la ruleta visurilor mai mizez un jeton
mi-a rămas din vară o speranţă firavă
că am să câştig vremuri de bon ton

raze blânde încălzesc emoţia suavă
va fi o toamnă lungă în straie violet
cu seminţii măiastre ridicate în slavă
fiori mă strâng ca un modern corset

luna mă încurajează cu trena de stele
vise atârnă de ea precum o ghirlandă
veghează noaptea mea şi dorurile mele
universului le dăruiesc ca o ofrandă

pe gardul înoptării graţioase zorele
insuflă frenezie în cerebrală glandă

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudine

am pictat universul cu magice vopsele
Terra îmi este casă şi îmi este mumă
mă încurajează să zbor către stele
cu pasiunea mea mirabilă antumă.

aprind în mine timpul cu un dans de iele
şi-apoi mă relaxez într-o baie de spumă
am pictat universul cu magice vopsele
Terra îmi este casă şi îmi este mumă.

romantică lumina trece prin perdele
se-aşează-n conştiinţa pe care o îndrumă
prin tot ce fac cresc gândurile mele
strângând din veşnicie fericirea o brumă.

am pictat universul cu magice vopsele
Terra îmi este casă şi îmi este mumă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu

măreţiei cu priviri de vulpe
mă supun.
Sunt liber să mă las slujit
de bezna sentimentală
din ludice călătorii.
Voi fi curând monah distins
cu steaua vremelniciei
de înduioşata-mi umbră
făcând metanii prin uitare.
Nevrednic sunt de lăcomita miere
a căilor din veac,
înşelătoare.
Mă las îngenuncheat pe sâmburi
de rod putregăios la care
săbii călite-n sânge orb
de zbateri dezgustate
se asmut.
Pe creştetul despotic
al părăginirii,
cununi de spaime încurajatoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinind şaizeci de ani

Între treizeci şi patruzeci de ani
Omul este afectat de cele Cinci Slăbiciuni;*
Între şaptezeci şi optzeci el este prada a o sută de afecţiuni.
Dar de la cincizeci şi până la şaizeci de ani
Este scutit de toate bolile,
Calmă şi împăcată – inima se bucură de-un binemeritat răgaz.

Am lăsat în urmă Desfrâul şi Lăcomia;
Am terminat cu Profitul şi cu Mândria;
Încă-s ferit de beteşuguri şi de şubrezenie,
Şi-s încă departe de vârsta decrepitudinii.

Mai am putere-n membre pentru a traversa râuri şi munţi;
În inima şi-n mintea mea este îndeajuns spirit
Pentru a asculta muzica viorilor şi-a flautelor;
În timpul liber mă delectez cu câteva pahare de vin nou.
Beat, rememorez vechi poezii şi cânt în gura mare.

Mēng-tē mi-a cerut un poem şi, iată, acum eu îl încurajez
Să nu se plângă că are şaizeci de ani,

[...] Citeşte tot

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

În aer plutesc aromele trecutului,
Se înalţă precum nălucile şi se descompun în colţurile cele mai îndepărtate ale mezosferei.
E frig aici si doare!
E întuneric şi prin beznă se rătăcesc vise si speranţe, se pierd amintiri, se scufundă dorinţe.
Avem nevoie de discul unde sunt ţinute captive fragmente din trecutul nostru, urme din povestea noastră;
Pasaje cu prinţi si prinţese,
Cu duci si ducese,
Cu regi si regine,
Cu seri de iulie pierdute în ceaţă,
Cu speranţe deşarte, risipite pe viaţă,
Avem nevoie de serile lui Mai în care îţi spuneam să mai stai,
Avem nevoie de zilele lui august când soarele ne încânta simţurile şi ne încuraja la reverie.
Îmi lipsesc dantelele care-mi acopereau trupul nins de trecerea timpului.
Îţi lipsesc memoriile scrise-n nisip si argilă proaspătă si şterse pe neaşteptate.
Ne lipsesc toate clipele.. absolut tot!
Viaţa e nesăţioasă şi avem o foame teribilă,
Avem nevoie de tot si în acelaşi timp, de nimic,
Avem nevoie de noi!

poezie de Alessandra Spătariu
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!