Poezii despre timp și înfrângere
poezii despre timp și înfrângere.
Trup vremelnic
Un trup vremelnic, ce viața își imită,
Conturul căprui își apleacă-n retine,
Despuiatele aripi vor să-l trimită
Să zacă-n boala căzutelor cortine.
Sălaș își zidește în pragul tâmplei stângi
Luna, croiește cuib să-și adoarmă ziua,
Să n-o săruți, odihna dulce pală să-i înfrângi,
Destul că gândul meu iar îi bate piua.
Culeg orfane visuri neîmplinite,
Le-adapă stele căzătoare în festin,
În buchetul de cărări nemărginite
Rămân pelerinul aceluiași destin.
poezie de Liliana Pușcașu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonata Lunii
Luna veghetoare pleoapele-și ridică
lumina solară îi încălzește chipul
sufletul meu un poem îi dedică
sub aripile nopții visează și Timpul.
un vis mă poartă până la Lună
în înaltul cerului împodobit cu stele
iubirea-i mă îndeamnă să fiu mai bună
așează peste mine mătăsoase dantele.
străbate cerul printre vise mărețe
șterge lacrimi pe obraji de îngeri
este regina lumii plină de noblețe
destramă abisuri a nopții plângeri.
cerne peste mine înțelepte povețe
electromagnetism să nu cred în înfrângeri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Nețărmuita mare se frământă,
Eternă pregătire de furtună.
Se-nalță-n trombe, duduie, detună
Și-n colcăit de spumă se-nvestmântă.
Și-așa, mereu, de mii de ani, nebună,
Cu însăși ea luându-se la trântă,
Pe rând biruitoare și înfrântă
Își macină neliniștea străbună.
Când toate dorm, extaze sau mânie,
A mării nesfârșită insomnie
Se potolește iar și iar s-asmute.
Și-n vreme ce se zbate fără pace,
O poartă-n adâncimile opace
Augustul calm al fundurilor mute.
sonet de Victor Eftimiu (6 mai 1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să lași iubirea să se șteargă
De ce să lași iubirea să se șteargă,
Să se dizolve în acide clipe?
Când poți să te întinzi, lejer, în iarbă
Și veșnicia-n noi să se-nfiripe.
Să curgă râul, singur, mai departe,
Iar noi, ascunși, sub sălcii zâmbitoare,
Să ne scăldăm în viața fără moarte
Și în iubirea care-n veci nu moare!
Uitând de noi, de vârste și de lume,
Să ni se piardă urma pe pământ
Și mii de ani să nu se poată spune
Unde e timpul și cum l-am înfrânt.
Lumea, de noi, de-și va aduce-aminte,
Să ne găsească, tineri, în cuvinte!
sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la ușă (2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prefață
Gingaș întâi, un ger îmi crește-n oase
O iarnă rea, cu-aromă plumburie.
Din piscuri mari de piatră și trufie
Mă râd, bălane, stele somnoroase.
E chinul meu trudind între hotare
Nelimpezi înainte, nici în urmă
Ca să culeg din vreme ce se curmă
O zestre-abea, cu boabele amare.
Visai un pod pe veacuri și pe spații
Sub care-o lume proaspătă să crească
Dar mărginit în coaja lui firească
Se sparse visu'câteva vibrații.
Drumeț, bătrân acuma de înfrângeri,
Întorc în umbră aripile-acasă.
Poema strâmbă doar le e rămasă.
Te simt, citită, inimă cum sângeri.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 42 (24 octombrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția
Continui să mor, acum și aici.
Vene-n colaps, deschizându-se ca
Pumnișorii unor copii
Adormiți.
Amintirea unor vechi morminte,
Carnea putrezind și viermii
Nu mă vor convinge
Să protestez. Anii
Și frigul, înfrângerile, s-au strecurat profund
În ridurile de pe fața mea.
Mi-au înnegurat ochii, însă
Eu continui să mor, acum și aici,
Pentru că iubesc viața.
poezie de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima care râde
viața ta este viața ta
nu-o lăsa să fie îngenuncheată în mocirlă.
stai de veghe.
sunt multe uși deschise.
există o lumina undeva.
s-ar putea să nu fie foarte strălucitoare dar
ea învinge întunericul.
stai de veghe.
zeii îți vor oferi șanse.
cunoaște-le.
profită de ele.
nu poți înfrânge moartea dar
uneori o poți învinge rămânând în viață.
și cu cât înveți să faci asta mai des
cu atât va fi mai multă lumină.
viața ta este viața ta.
cunoaște-o cât timp o ai.
ești nemaipomenit
zeii așteptă să se bucure
de tine.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie întreruptă
Va fi cândva un ultim vers,
O poezie întreruptă,
-O viață, ca o creangă frântă-
Într-un sfâșietor demers.
O amintire de neșters,
Șoaptă pe buza mea răsfrântă,
Va fi cândva un ultim vers,
O poezie întreruptă.
La ani lumină-n Univers
De toată dragostea înfrântă
Voi fi numai un nume șters
Din Sfânta Carte-a Vieții strâmtă.
Va fi cândva un ultim vers.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
Timpul este strivit
de trecerea anotimpurilor
în care fierb așteptările.
Stropii de zori cad din sprânceana cerului,
făcând să apară
o geană de lumină
peste cearcănul nopții.
Frânturi de mare
apar din valuri scânteind
în furtuni de sentimente.
Destinul înfrânt
se vede ca un felinar
pe umerii tristeții
roase de emoții.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artemis
Un val de umbră crește pe șesuri cenușii.
Sub grindina de tropot se culcă iarba moale.
Din negurile vremii vin negre herghelii
Mânate ca de viscol de-a patimii răscoale.
Spre ceruri se înalță cu mugete de tauri
Chemarea milenară a marilor centauri.
Își clatină tulpina pădurile de fag
Și-n vânturi își resfiră pletoasa frunzătură.
Frontonul își sfărâmă înaltul sarcofag:
Artemis dă în lături a veacurilor zgură.
Vibrând, din arc de fildeș pornește o săgeată
Și, ca o rază-n umbră, se-nfige-n neagra ceată.
Înfrângerea își urlă poporul legendar.
Se macină pământul sub grelele copite,
Și pe lunara față a câmpului de var
Se-mprăștie o goană de umbre prelungite...
Pe când ivit din ramuri ce vântul despreună,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și înfrângere, adresa este: