Poezii despre timp și toamnă
poezii despre timp și toamnă.
Toamnă devreme
Lumina zilei către apus
ca o frunză tremură-n vânt.
Am prea multe de spus
și nici un cuvânt.
poezie clasică de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilărie
Ieșise luna în cămașă,
noi aruncam frunze
în pârâu
și ne imaginam
că le respiră
toamna.
poezie de Mirela Burhuc
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de toamnă
Toamna a-început să pună
geană peste geană.
Tuturor vrea să ne spună
că se lasă iarnă.
Obosită, odihnește
pânâ-n anul următor,
Când revine și vestește
că va fi mai roditor.
poezie de Dumitru Delcă (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un animal în timpul iernii
Un animal în timpul iernii,
o plantă primăvara,
o insectă vara,
o pasăre toamna.
În restul timpului, sunt femeie.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna în mijlocul toamnei
Norii asfințitului se adună-n depărtare, aerul e limpede și rece,
Calea Lactee este tăcută, mă întorc la palatul de jad.
Frumusețea acestei vieți și a acestei nopți se va sfârși,
Unde voi privi oare anul viitor lumina lunii?
poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, vino cu mine...
O, vino cu mine,-mi îngână cântecul, și... basta
Pe cerul de toamnă luna ca un armăsar sireap
Se-avântă-n flăcări, ai trudit destul pe lumea asta
Cu ochii umflați și cu dureri de cap.
poezie clasică de Emily Bronte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, vino cu mine
O, vino cu mine,-mi îngână cântecul și... basta
Pe cerul de toamnă luna, ca un armăsar sireap,
Se-avântă-n flăcări, ai trudit destul pe lumea asta
Cu ochii umflați și cu dureri de cap.
poezie celebră de Emily Bronte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânăra toamnă și bătrânul domn
Din copacul timpului,
Des precum un secundar
Pică frunza gândului
Ce rămâne tot mai rar.
Bate pleoapa ochiului
Timpanul auzului,
Sub nasul mirosului
Geme gura gustului.
Toamna, care va să zică,
Timpul roade petrecute
Cioflăie o ziulică
Și le uită gustul iute.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (31 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
Zile de toamnă întinse pe prispă cu o sfoară
Precum niște galbene foi de tutun.
Aici, dac-ar ști, s-ar retrage să moară,
Scârbit peste poate, acarul Păun.
poezie de Constantin Marafet din Tăcere galbenă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Las în urmă o poartă de fluturi...
jarul secundelor doare
și ard frunzele
pe obrajii toamnei...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și toamnă, adresa este: