Poezii despre timp și voce
poezii despre timp și voce.
Dacă vocea mea moare
Dacă vocea mea moare cât timp
Mai sunt pe pământ, du-o la malul mării
Și las-o acolo, pe nisip.
poezie clasică de Rafael Alberti din Rădăcini și aripi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn
Să răscolim cenușa
Sorbită de voci arse
Și să renaștem arborii
Unde istoria și-a făcut cuib
Să despuiem orele
În care milioane de ani
S-au născut din
Aceiași sămânță
Oameni, lupte, izbânzi.
poezie de Viorica Clinciu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Radiografie
Totul se vedea înlăuntrul lui distinct,
precum a-i privi din câmpie spre munți,
imediat după ploaie:
anii aveau înfățișarea unor arhipelaguri pestrițe
împrăștiate de vânturi potrivnice,
zilele, conturul unor meteoriți în miniatură
căzuți pe maidane insalubre;
orele nu depășeau mărimea locului de popas
pentru câteva vocale privilegiate;
secundele ocupau obscura suprafață
a unui punct final.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O voce din cor
De câte ori n-am plâns împreună-amândoi
Gândindu-ne la viața noastră și-al ei chin;
Prieteni ai mei, nu știți, habar n-aveți voi
Despre-întunericul din anii care vin!
poezie clasică de Aleksandr Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sâmbătă
Aș vrea să beau un pahar cu vin:
Iubire, m-ai uitat?
Trece o voce, printre ani,
Ca un vânticel zglobiu:
- te-am știut!
te mai știu!
Pe noptieră bate ceasul
un Timp ce nu-l cunosc:
în zări se mișcă infinitul
și mai deschide-o poartă-n cer!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (2014)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde este ea?
o strig...
ecoul vocii nu-mi răspunde
se pierde undeva
departe...
în timpul prăfuit,
ruginit,
supărat,
timp infinit și fără capăt
unde nimeni...
nu se întâlnește cu nimeni.
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele dor în gât
Ca și cum
ar crește din gât.
E ca și cum
rădăcinile lor
ți-ar străpunge pieptul.
Din voci,
încolțesc tăceri
dese
și umbroase.
Vor fi zile însorite
și săptămâni înnorate.
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labiș
Pașii lui a cântec mai răsună;
Codrul mai vuiește-n vocea sa;
Sub hlamida razelor de lună
El ca nimeni știe a visa!
El respiră-n păsări și-n copaci;
Îi filtrează văzul căprioare -
La izvor cu Labiș, reînveți să taci!
Labiș este ctitor de izvoare!
poezie de Milea Preda din Fântâna din oglindă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iubirii
Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire,
Pentru aceste zilnice semnale
Si voci ale marinimiei tale
Cu care-mi umpli sufletu-n neștire.
Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire,
Pentru înaltul pact ce ne unește,
Timbrat de-a fericirii stea subțire
Si-ți multumesc și pentru deznădejde.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba pietrelor
limba pietrelor nu e pentru oameni
trebuie să trăiești o mie de ani
pentru a auzi prima vocală
întâmplător
când marea e tăcută
și deja nu mai e speranță
poezie de Franciszek Nastulczyk din Milion msciwych okruchow (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și voce, adresa este: