Poezii despre timp și voluntariat
poezii despre timp și voluntariat.
Pricina
Mie mi s-a omorât timpul,
Onorată instanță.
Când mă întorceam eu voluntar
Din război,
Am băgat de seamă
Că timpului meu îi fuseseră amputate
Inima, gura și fruntea.
Dar nici așa nu mi l-au lăsat în pace,
L-au pus să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-mașină, zile-bou
O mulțime de lucruri
Care nu-l interesau.
Apoi au început să experimenteze pe el
Fel de fel de otrăvuri -
Tristețe, necazuri -
Parcă așa le zicea.
Lovitura de grație i-a fost dată în cap
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescadorul de la Lowestoft
În Lowestoft a fost lansat la apă-un pescador,
Bagă bine la cap ce-ți spun!
Construit pentru negoțul cu hering, de mare viitor,
Dar nava a dispărut hoinărind, hoinărind, hoinărind,
Dumnezeu știe pe unde!
Guvernul i-a livrat cărbunele făr-ai impune ruta
Și tunuri cu tragere rapidă la prova și la pupa,
Lăsând-o să hoinărească-n voia ei, etc.
Căpitan era un tip de pe clipere1, plin de snagă și curaj,
Care omora câte un om în fiece voiaj,
Obișnuit să hoinărească, etc.
Secundului un paracliser din Țara Galilor cu barbișon de țap
Îi plăcea să lupte-n frac și cu joben pe cap,
Foarte credincios, deși hoinărea, hoinărea, etc.
Mecanic era un tip de ani cincizeci și opt2,
Întotdeauna gata să-și accepte soarta, mort-copt,
[...] Citește tot
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neputință
E-un singur zis, în lume, de valabil,
Tot nerecunoscut, întortochiat în schisme
De adevăr, realitate, regretabil
Simbol, ce guvernează în aforisme.
Nu e legat de niciun voluntar,
Mai bine spus, nu ține de voință,
E un urât ascuns de-un avatar,
Ca ateu rugându-se... ce-i nicidecum credință.
E mai curând o sumă pentru toate
Și toți, conclav de-o lume interactă;
Pedeapsa libertății că se poate
Și că vrei mult... iar timpul nu așteaptă.
E plaga sângerândă, stând deschisă
Și n-ai garou, privind cu năzuință
Că gând închegă fapta, ce ai promisă
Ție, nu altuia... Da-i cruda neputință!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sincopă voluntară
Mă izbăvesc, te izbăvești,
Din timpul nostru pe planetă,
Eu nu mai pot, tu nu mai vrei
Și nu e loc de vreo anchetă.
Doar doi străini, doi riverani,
Am dezlegat brusc câinii iernii,
S-alerge nopțile spre zi,
Ogari de crivăț spre vecernii.
Cât de străini, cât de opaci
Și ce iubire se prăvale,
Noi doi copii tot mai săraci,
Orbiți de ger, lipsiți de cale.
Tu nu mai vrei, eu nu mai pot,
E vremea marilor exoduri,
Nu mai există antidot,
Sincopelor migrând spre corduri.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am întors la filonul moștenit
Am îmbrăcat cerul într-o mantie domnească
strălucitoare cu fire de aur
și l-am privit apoi ca admirator
Mi-am descântat durerea din suflet
până am căpătat puteri dăruite
și prin cuvântul pus în rugăciuni
m-am îndepărtat de invidie și orgoliu
într-o liniște milostivă de ușurare.
M-am întors la filonul moștenit
de unde izvorăște apa limpede
și nimeni nu-mi poate spune unde se varsă
sau devine fluviu.
Limba în care am învățat regulile
susținute de voință și interes
devine o deprindere voluntară
care nu se lasă robită
și nu solicită nimic,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Te voi lăsa, iubire într-o zi
Și mă voi duce căci așa e vrerea,
În urma mea furtuni de vor veni
Să nu le lași să-ți fie mângâierea.
De soare m-am rugat ca-n mersul lui
Să-ți lumineze colțuri de odaie
Și în lumina zilei cea dintâi
Să nu te prindă cu a ei văpaie.
De ploaie m-am rugat încetișor
Să plângă ea adesea pentru tine,
Căci lacrima din cer e mai ușor
Să cadă chiar și-n nopțile senine.
Pe păsări le-am rugat ca-n zborul lor
Să-ți ducă dorul cât pot de departe
E pătimaș și știu că nu-i ușor
Să stau cu el de vorbă-n miez de noapte.
[...] Citește tot
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asexie
Îmi port sexul cu mine, aproape zilnic, cred,
Pentru că nu-i remarc, sigur, mereu prezența,
Prins de întâmplări diverse în care tot purced
Cât pot de voluntar, să-mi evit "eu", absența.
Un general valabil, parcă n-ar fi nicicând,
Oricui și nici la același, pe-al său, tot lung al vieții,
E cel mai alipit, depins de-atât de-un vrând,
Același la timizi, pe-ascuns, ori cu îndrăzneții...
E singura aparținere, se pare, de-uz frivol,
Dar e-și esența în sine, pentru a nu ne pierde,
Ne urmând noi, din noi, ne-nsămânțând ce-i gol,
Să nu fie doar urmă, de-o undă verde, verde.
Este-un lucru și-un simț, e și-un produs mintal,
Nenecesar, neparte, dar cel, fără de care
Insul vieți nu și-ar pierde... e-un fel, de capital
De vis, ego, plăceri, de dominări... furnicare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii
Abia trecuseră douăsprezece luni de la
Războiul de șapte zile care-adormise lumea,
Era după căderea serii, când au apărut năstrușnicii cai.
Noi deja făcuserăm legământ cu tăcerea,
În primele câteva zile totul era atât de-încremenit...
Ne-ascultam respirația și eram îngroziți.
A doua zi
Radioul a amuțit; am căutat pe toate frecvențele; nici un răspuns.
A treia zi o navă de război a trecut prin fața noastră spre nord,
Grămezile de cadavre umpleau puntea. A șasea zi
Un avion a plonjat pe deasupra noastră-n mare. Apoi, liniște.
Știri de nicăieri:
Și totuși radiourile erau acolo, în colțurile bucătăriilor noastre,
Încă deschise-n milioane de încăperi din întrega lume.
Dar astăzi dacă ele-ar trebui să retransmită,
Dacă pe neașteptate ar trebui să vorbească iarăși,
Noi am refuza să le-ascultăm, nu le-am permite să învie
Vechea lume cu toată răutatea ei, lume care și-a înghițit, hulpav,
Într-o secundă, copii. Asta nu se va mai întâmpla încă o dată.
Uneori ne gândim la națiunile cufundate-n somn adânc,
[...] Citește tot
poezie de Edwin Muir,1887-1959, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arca de voluntar
La cinci p. m. când englejii combină ceața cu
aburii ceaiului de la five o'clock, os-ul(n-aveți
de unde ști, Ofițer de Serviciu, nu ciolanul
soldei militare plus norma de hrană) ne-a adus
un braț de regulamente, răstindu-se la nou:
"Soldați, atenție la mine, adineauri s-a prezentat
la poartă numita Guernica!"... din senin se
iscase o agitație ca și cum s-ar fi dat alarma,
zgomot de bocanci, arme și injurii... pe când Regii
își așezau dublura la coroană pe cap, de teama
teroriștilor de a le sălta aurul autentic, Luna nu
mai era călcată de americani, fiindcă ONU interzise
printr-o rezoluție solemnă ofensarea în spațiu a
Poeziei, iar scriitorii, tot mai numeroși, grafomani,
veleitari și prea puțin băgați în seamă făceau
grevă japoneză pentru plata drepturilor de autor...
Iar eu mă prefac a nu-l auzi pe bossu'-osu', de furie
roșu, și visând că-mi va apărea cât de curând
op-ul, dau cu mopul pe mozaicul spălătorului.
parodie de Constantin Ardeleanu, după George Florin Cozma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florin Rotaru - noul secretar al UER
Veste bună, Doamne, sper,
Ca Rotaru să ne fie
Secretarul la UER
Pentr-o sfântă veșnicie!
Fișa postului e dură,
Toți amicii își dau coate,
Pe statut de azi se jură
Să-l vedem și noi ce poate.
Mie, gânduri nu-mi dau pace,
Cum bărbatul, dur, de trupă,
O cafea de-acum va face
Și-o să poarte minijupă!
Mă întreb de face-o gafă,
Cum clipi-va des din gene,
Care șef pompează-n leafă,
Care-l scutură de lene?
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și voluntariat, adresa este: