Poezii despre transplant și viață
poezii despre transplant și viață.
Orhidee și portocal I
Catifelatele frunze de orhidee, primăvara,
Și florile strălucitoare de scorțișoară, toamna,
Își sunt suficiente lor însele, asemeni vieții,
Care le adaptează celor patru anotimpuri.
Și atunci de ce crezi că un eremit din pădure,
Alintat de vânturi parfumate, încântat de o anume frumusețe,
Ar cere să fie transplantat în altă parte
Mai mult decât ar face-o oricare floare naturală?
poezie de Zhang Jiuling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe de viață
Sunt clipe
când te iubesc
atât de mult
încât dacă te-aș săruta
ți-aș lăsa sufletul
pe buze.
Sunt clipe cu dor
și clipe
ce dor
cât o eternitate.
Sunt clipe
când
îmi simt durerea
umblând prin măduvă
și cerșesc
un transplant
de bucurie.
Iubesc clipa
întâlnirii cu tine.
Cred că ne-a fost dat
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (3 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi poet
A fi poet nu este suficient,
Poți fi un asasin sau un agent,
Singur, pe o planetă istovită
De intrigi și masacre, un răpăit de tobe
În locul limbajului cald, omenesc,
Să nu ucizi în tine ce nu trebuie ucis,
Dar cine se rostește aici, în paradisul marilor absențe?
Iei forma golului, dar te conții pe tine,
În rest, singurătatea cea rotundă,
O sferă lunecoasă, cazi în hău, simt mâna ta,
Simt sânul tău și astfel vom readuce sentimentul pe pământ.
Să iubești fără să fii iubit, ce sfânt supliciu,
Nici sfinții nu-l cunosc, e o transfuzie de sânge,
Un transplant de inimă, în timp ce tu te-nalți,
Rece, într-un sicriu înghețat.
Și ce vezi privind în jos?
Aceleași suferințe pe care tu le-ai cunoscut.
Dar cred că viața merită trăită,
În ciuda unor mizerii care cad din cer
Sau poate doar din cerul gurii,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinceritate absolută
E trist când spui că orice om
Este înlocuibil,
Nici despre stele să nu vorbești astfel,
E trist când refuzi mâna unui prieten,
Mai bine îl pui la zid și-l execuți,
E trist când te afli în război cu lumea,
Nici câinii comunitari nu cunosc acest război,
Eu scriu aici fără floricele de stil,
Doar desenez o inimă
și nu aștept nici un transplant.
Înțelepciunea și lașitatea nu sunt rude,
Diavole, îți propun un pact,
sufletul meu pentru încă o viață,
știu, Faust dorea și el așa ceva,
dar eu sunt frate cu Prometeu,
cred că am să caut o altă cale.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doctor D
Doctor D îți intră sub piele,
Te ține pe ace, dacă nu dai lovele.
Țintuit la pat, simți cum pulsul vieții oscilează,
Nu poțî schița nicio reacție,
Ochii pătrunzători a lui D, atent te fixează.
Îți monitorizează pulsul,
Te hrănește cu iluzii prin perfuzii,
Îți schimbă sângele curat,
Într-unul viciat,
Cu VSH accelerat.
Îți prescrie și rețeta, parafată cu ștampila,
Doctorii, medicamente cu mila,
Mai că vezi, cum se rupe câte-o filă,
Ți se vinde optimism într-o capsulă,
Calendarul vieții o ia pe arătură.
Radiografia unui sistem bolnav,
Încheie lista de așteptare pentru un transplant.
Bandaje pe rană, dar rămâne încă deschisă,
Plătesc sănătatea în valută,
Căderea banilor, stetoscopul ascultă.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă din iarbă se văd furnicile cât cerul
iar lăcustele sunt deja la nivelul universului
atunci când le privesc printr-un bob de rouă
e de ajuns să mă ridic în picioare
ca toată această imensă realitate
să redevină liliputană
cam așa stă treaba prieteni cu lumea
depinde foarte mult de unde o privești
iar riscul de a trăi dincolo de orice concluzie
va rămâne la fel de mare precum ipotezele
așa că draga mea dragă
atingerile de mână
sunt singura cale de transplant
prin care două inimi pitice
care pulsează infinturi cu o oarecare larghețe
să nu erupă universurile aiurea
fără nicio noimă
cu miliarde de raiuri și niciun iad cumsecade
cum bine le mai spui când taci complice
lăsându-mi nările să te creeze
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fratele meu încă aleargă ca ploaia
Oasele și rinichii fratelui meu trebuie să fie acum
la plimbare undeva, transplantate în alți oameni,
poate în ploaia persistenta din ora de dinaintea răsăritului.
Fiecare picătură de apă conține moleculele de apă
ale ființelor care au trăit odinioară, acum descompuse,
transformate în gheață și în abur, apoi în nori.
Curând fostele picături de ploaie se vor plimba pe străzile orașului,
curând viitoarele picături de ploaie vor păși printre
ramurile căzute din copaci, peste fisurile din lut.
Undeva în această lume stropii de ploaie
au format fundamentul de apă din trupul fratelui meu
și al lui Pascal, de asemenea, veacuri în urmă.
Și totuși aceste ploi nu sunt ei întru totul;
lichidul insensibil care cade ( doar răpăit și ochiuri de apă),
acoperă, se întinde, alergă în râuri învolburate,
[...] Citește tot
poezie de Marc Jampole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stampă de toamnă
A venit toamna, cu copaci desfrunziți
Păsările se duc ca niște copii nedoriți.
Ploaia și vijelia și-au ieșit din țâțâni
Miroase-a zăpadă timpurie la stâni.
Parcurile au degradeuri de-aramă și aur
Frunzele zornăie ca niște monede-n tezaur.
Le scutură vântul și cad la pământ...
Felinarele din ce în ce mai palide sunt.
Amurgul e mov ca oul de Paște
Bacovia sudează țigări printre sfintele moaște.
Bunici zgribuliți, cu copiii de mână
Merg iarăși la școală ce demon îi mână?
Prichindeii se vor rușina cu ei într-o zi
Și, fără să se uite-n urmă, îi vor părăsi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (3 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Socodor
Casa în care ai copilărit este a altora acum.
Tu rătăcești din trup în trup
Și nu îți regăsești cadența de odinioară
Suflete!
Bunicii s-au mutat și ei în alt oraș
Însă nici ei nu știu să tempereze
Focul ce le dăinuie în piepturi...
Hoinărind stângaci pe străzi potrivnice
Ei par adesea decupați dintr-un tablou primordial
Alienați!
Se simt doar un organ respins de spațiul
În care au fost transplantați!
Casa în care ai copilărit este a altora acum.
La umbra plopilor pe care i-a plantat bunicul
Înfloresc alți oameni iar tu te chircești nevolnic
Între maxilare de ireversibil...
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul acela
Omul acela devenise turbat,
Deși semăna cu un iepure cast,
Domnula spus, și un iepure chiar
Poate să crească mai sus de-un măgar,
Poate să crească mai sus de-un mamut,
Pirus și virus ce multe-au făcut?
Iar un balaur lovit de amor,
Va înceta a fi carnivor.
Uitați de concluzii și de ocluzii,
Chiar și un vierme are iluzii.
Unii se fură pe alții, apoi
Vor circula sub asfalt, pe sub noi.
**********************************
Mergeam pe cărare, ușor tropăind,
Iese în cale-un broscoi de argint,
Ce faci matale, mă-ntreabă direct,
Eu îl știam pe broscoi mai decent,
Timid i-am răspuns, maiestate, credeam
Că nu mai avem brosvoi de metal
și încă de-argint, ai poate supuși?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre transplant și viață, adresa este: