Poezii despre trenuri și visare
poezii despre trenuri și visare.
În visul meu ningeau vagoane
și te strângeam cu zidul de un piept
mormintele treceau ducând coroane
la locul unde încă te aștept.
catren de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copile
lumea asta e un teatru
de păpuși
te-ai urcat în trenul vieții
din greșeală
un tren de vise
și multe dez
amăgiri
vei fi o jucărie în mâna tuturor
nu vei înțelege nimic
la început
pentru că nimic nu e de înțeles
mai târziu te vei simți
o marionetă
manipulată de mâini ne
cunoscute (!?)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Introspecție
nu sunt decât o introspecție secundară
de-o frântură de clipă
în trupul tău
caut
visurile numărând șoaptele
desenez pe cer
un sân rubicon
în triunghiul facerii am descoperit
să mă număr cu viața
nu bat la porțile eului, fără duplicitatea ta
încă trenul așteaptă, în stație
gara
poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo...
Am plecat spre cer, căci digul s-a rupt
Și am sperat în visuri, chiar dincolo de credință,
Dincolo de zbor
Am creat valuri în ape tulburi
Am zâmbit pentru frumusețea libertății cuvântului
Am pierdut trenul vieții de două ori
Probabil că voi pierde tot ce nu mi-e de folos
Am să zbor cu visuri cu tot,
Dincolo de creaturile veacului 21.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medalion
Nu știu de câte mii de ani nu am dormit
Împrumută-mi un somn
Îți dau în schimb un vis tinere domn
Și astăzi rătăcim prin veacuri
Prin târguri vechi căutăm leacuri
Și singura iubire a ta
Sunt eu și nu mă poți visa
Ne salutăm prin trenuri, în temple, în avion
Purtăm iubirea ca medalion
Pe suflet, coapse, pleoapă - departe
Pe cine ții în brațe când mă strigi? visez
Că ochii mei, nu pe ai ei îi vezi
Zbor spre iubirea de dincolo de moarte
împrumută-mi o aripă, a mea e rănită
îți dau în schimb un ciob de megaclipă
poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răniri
Printre țâțe scurs capul șarpelui hrănit cu vise
încearcă gustul fiecărui sfârc oblic pătruns
dintele lui rotit caută în carne răspuns
întrebărilor roșii din pulpe deschise
în somn degetu-ți încearcă o împotrivire joasă
inelul de solzi reci descuie sângele din himen
țipătul tău alb fuge peste piele ca un tren
și mâna ca un porumbel pe carnea rănită se lasă
poezie celebră de Geo Bogza din Jurnal de sex (1929)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gara tristului destin
se-aude-n gară șuieratul unui tren
vagoanele-i așteaptă înșirate
pe călătorii matinalului peron
îngrămădiți la casa de bilete
vor cumpăra tichetele ce-i poartă
în paradisul cel visat sau în infern
de trenul care trece doar o dată
prin gara tristului destin...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând de seară
Îți trimit un gând de seară,
în speranța că-l vei prinde,
să-l aducă trenul care
o iluzie ne vinde.
Ți-aș trimite mângâierea,
ce doresc și ce dorești,
să strivească depărtarea
și în ochi să mă privești!
Să găsești, în ei, cuprinsul,
visului visat de tine
și să te cufunzi în dânsul
precum algele marine.
Să te lași hrănit de dulcea
de plăcuta-mi apă vie
și oceanul meu de vise,
te va legăna-n vecie.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul tren
ultimul tren îl aștept în gară
lumea se înghesuie pe peronul îngust
am în valiză emoții de vară
și în buzunare poeme cu gust.
ultimul tren mă duce spre succes
cu fiecare gând mă apropii de cer
am în suflet carduri de acces
deschid porți solare cu armuri de fier.
undeva în lumină este visul meu
vreau să ajung la el cu ultimul tren
voi străbate timpul chiar dacă mi-e greu
mi-e voința mare - tonus de refren.
aștept trenul meu în bătrâna gară
îmi țin companie acorduri de chitară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețe, vis sublim
Tinerețe, floare de dor
Tainică și blândă ca un fior
De fericire făuritor
Ești o stea polară,
Un tren care trece
Rapid printr-o gară
O, tu, suflet nemuritor,
Al omenirii sfânt simbol,
Un cântec de dor.
Ești o soartă, un destin,
Dulce ca mierea,
Amară ca un pelin.
Tinerețe, vis sublim!
poezie de Vladimir Potlog (5 august 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre trenuri și visare, adresa este: