Poezii despre trompetă și viață
poezii despre trompetă și viață.
Detectorul de minuni
nimic mai plictisitor decât viața
trompetele răsună degeaba
munții și câmpiile sunt totuna
amanții strălucesc în zadar
unu e unu și una e una și este
o minune că mai există în una
plăcere și frișcă și a-creditate
artere cu rol în seducția mea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt în deșert
o tristă piesă
jalnice personaje
o poveste de mult spusă
de nimeni cunoscută
deși trăită zi de zi
an de an
într-un carusel etern
al vieții și al morții
de ei
bravi eroi ai nimănui
mândri de lucrul prost făcut
trompetele sună
mulțimi se agită
e zarvă mare, e sărbătoare
nu, nu...
doar niște actori retardați, prost educați
de mulțimi aplaudați
aleargă aiurea
pe o scenă improvizată
numită de unii pompos... viață
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșu aprins
când m-am trezit dis de dimineață
cerul era roșu
indubitabil era roșu aprins
se transformase în arbore
păsările i se așezasera între ramuri
se cuibăriseră printre frunze
și cântau la trompetă
auziiiiiiiiiiiiiiiiiii
sună deștepatarea
cerul roșu
păsările ascunse între frunze
ningeau triluri albe
din aripi desperecheate de fluturi
albastrul mi se scursese
ca o mare întinsă la picioare
cerul meu roșu
ca un imens arbore mă ținea
prietenește de mână.
trăiești, trăiești, trăiești,
îmi ciripeau îngerește păsările.
[...] Citește tot
poezie de Florica Iacob
Adăugat de Valeria Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Atâtea păsări cântătoare
atâtea flori în lung și-n lat!
Ori nu-s acestea toate oare
spre slava Celui Înviat?
Ce înțelept și prin ce lege
aduce-atâtea frumuseți,
de nu nemuritorul Rege
maestrul făuritor de vieți?
Un ghiocel din mușchi se-arată
și-un strop de rouă dă-n vileag.
Nu-i oare lacrimă curată
de bucurie și de drag?
Mireasma dulce și jilavă
din liliac și din salcâm
ce-i alta decât imn de slavă
către-al tăriilor tărâm?
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bruma unui florar
Zori de zi roșiatici și cuminți,
e o nouă dimineață
muzica liniștii e tulburată
de urletul facerii frunzei
un mugur curajos a scos capul în lume
din crusta zăpezilor moarte
se aude suav și răsăritul ierbii
precum dorul meu de tine.
au dat semnalul trompetei, contrabasului și violei
și a început valsul primăverii din noi.
dirijorul e apatic,
dar viorele și toporașii cu scâncetul lor
i-au salutat trezirea la viață
din ceasul final
al tălpilor din bruma unui florar...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trăi o dată pe lună
Nimeni nu a aflat ce-i aia fericirea adevărată
dacă nu a apucat să trăiască măcar o dată pe lună.
E un sentiment înălțător, lunatic chiar, selenar (de ce nu?)
să cazi în gol de la înălțimea infinitului.
O dată pe lună, o dată pe lună,
atunci când nopțile de vară-s reci și viața-i bună.
Te plimbi încolo și încoace,
ești stăpânul universului
și chiar atunci când totul tace
peste tot
poți asculta cântecele trompetelor
care se ridică în urma ta.
A trăi o dată pe lună,
nu e nimic mai frumos decât să plutești în derivă,
gravitația să te legene în puf ca pe-un copil privilegiat,
iar căderea...
căderea, acel act final mimat printr-o eschivă,
este cea mai umană senzație din câte există,
de-aceea fericirea vine o dată pe lună
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu era nimic altceva
Nu era nimic altceva la vedere,
Or fiîn dischete? Care? Omorul.
Cântec, ordine, execuție.
Apăru un mesaj ai cuvântul cheie?
Nu. Fără cheie, cum ai umbla fără picioare.
Cu trompeta mai faci câte ceva..
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte..
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitei mele Lesbia
Să ne-oferim, Lesbia, iubirii-amândoi,
Deși-înțelepții zilei nu sunt de-acord cu noi.
Nu-i condamna. Stelele nopții se sting spre-apus
Pentru-a se-aprinde iarăși în est, acolo sus.
Dar când se va stinge plăpânda-ne lumină,
Vom adormi pe veci în noaptea ce-o sa vină.
De-am trăi cu toți în dragoste anume,
Nici săbii și nici lanțuri n-ar mai fi pe lume;
Nici tobe și trompete să ne-ncurce somnul,
Lăsând în pace-n pat pe doamna și pe domnul.
Dar proști sunt mulți, stingând mereu a lor lumină
Ei merg cerșind dureri spre noaptea ce-o să vină.
Când moartea va sosi și-mi va curma festinul,
Prieteni lângă dric să nu-mi plângă destinul.
Vreau doar bogații în iubiri să-mi fie-aproape
Și în parfumul care-am fost să mă îngroape.
Iar tu, Lesbia, să-mi stingi ultima lumină,
Spre-a intra regește în noaptea ce-o să vină.
poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiască poezia și marii visători!
Al dracului am fost, cu patimă în toate
-viața mea a curs întâmplătoare-
atâtea drumuri am avut în față
dar am ales mereu câte-o cărare
n-am ascultat de nimeni niciodată
n-am calculat nimic-și nu e bine-
ce pacoste de om voi fi fiind? și încă
nu-mi vine în pământ să intru de rușine
am buimăcit cuvintele, de-a hoarța
le văd cum singure își taie
o cale-parcă sunt bețivi întârziați
ce-și vor lua femeia la bătaie
iubirea am pierdut-o, azi câte-o străină
îmi pare mai frumoasă decât un câmp cu flori-
și nu sunt fericit, însă îmi spun în gând:
trăiască poezia și marii visători!
[...] Citește tot
poezie clasică de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Isaiah Beethoven
Mi-au spus că mai am trei luni de trăit,
Așa că m-am târât până la Bernadotte,
Unde am rămas lângă moară lungi ore,
Acolo, lângă locul unde apele se adună freamătând în adânc,
Deși par să stea nemișcate:
O, lume, aceasta ești tu!
Doar un ochi larg de apă pe cursul fluviului,
Unde Viața privește în jos și noi ne bucurăm
Că ea se oglindește în noi, și astfel visăm
Și curgem apoi mai departe; dar când vrem iarăși
Să-i vedem fața, iată, câmpul de bumbac
Și luncile unde ne revărsam
Într-o deltă mai încăpătoare!
Dar aici, lângă moară, castelele norilor
Își transferă formele în apele adormite,
Iar noaptea peste podeaua de agate
Se revarsă văpaia lunii, sub ochii mei
În mijlocul pădurii încremenite, a cărei tăcere este spartă
De sunetul unui flaut venind dinspre cabana de pe deal.
Pe urmă, când am ajuns să zac la pat
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre trompetă și viață, adresa este: