valoare şi viaţă

Speranţa care nu moare

Inima nu are riduri.
Sufletul n-are culoare.
Trecând peste anotimpuri,
Omul primeşte valoare.
Din copilărie-învaţă
Cum să pună în valoare,
Acea veşnică speranţă,
Ce niciodată nu moare.
Când speranţa prinde viaţă
Omul fericit trăieşte.
Soarele îi râde-n faţă,
Mulţumit, şi el zâmbeşte.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Episod

Câteva valori ideale: iubirea,
prietenia, credinţa, uimirea
trecătoare, tandreţea neclară
şi necercetată, viitorul nesigur - plat
cu pironul morţii în afară.

Câteva lucruri pe care le am cu siguranţă:
teama de singurătatea în care
mă cufund ca într-un mâl
umbrele rătăcite şi umede ale amintirilor,
uitarea la fel de densă în noapte sau spre zori.

Film pe un ecran plat.
Nu prea alb. Ca un râu lent
ce-aduce cu o repulsie crescândă,
lucruri mărunte din trecut în viitor,
fără prezent.

Un episod al vieţii mele.
Un episod. Viaţa mea.

poezie de Marek Wawrzkiewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoare şi evidenţă

Cu puţină măiestrie
Omul pune-n evidenţă,
Încă din copilărie
Valoare şi existenţă.
Iară, în adolescenţă,
Când viaţa are fregvenţă,
Urcă anii tinereţii
Şi atinge vârful vieţii.
Apoi e convins că poate
Trăi şi-n maturitate.
O maturitate lungă,
Ce-l pregăteşte s-ajungă
Şi în pragul bătrâneţii,
Perioada grea a vieţii.
Când a trecut viaţa toată
Existenţa e stopată.
Odată cu existenţa
Valoarea-şi pierde evidenţa.
Nu mai e copilărie,
Nu mai e adolescenţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (10 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cometă cât de mică

O planetă cât de mare,
Lovită de-un meteorit,
Intră în dezintegrare
Şi viaţa ei, a luat sfârşit.

Lovită de o cometă
Arde şi se face scrum.
Nu rămâne din cometă
Nici măcar un fir de fum.

Şi în cosmos, va să zică
Proverbul are valoare.
O cometă cât de mică
Răstoarnă planeta mare.

poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiunile nu au valoare de certitudine

nici moartea nu e mai mult
viaţa nici atât
doar clipele în care te iubesc
au valoare de axiomă
dar tu îmi ceri demonstraţii
îmi ceri promisiuni
îmi ceri adevărul
eu îţi promit doar cerul
hai
fie
şi o parte din infinit
de ziua ta
de noaptea mea
de felul nostru de a deveni cuvinte
eu şoaptă
tu strigăt

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 74

Dacă mă prinde moartea, nu fi trist
N-o să-mi dea drumul nici dacă-i plăteşti,
Dar eu în versul meu o să exist,
Prin el de mine o să-ţi aminteşti.
Când îl vei reciti să fii atent
La tot ce-ţi este ţie dedicat
Pământul în pământ dispare lent,
Dar spiritul la tine l-am lăsat.
Numai scursura vieţii o s-o pierzi
Trupul meu mort mâncat acum de viermi,
Ca un cadavru spintecat, cum vezi,
Prea josnic ca în gândul tău să-l chemi.

Valoarea e în conţinutul său
Care-i aici şi este doar al tău.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub crucea vieţii

Un anume om a fost silit la lupta
cu greutăţile limbii străine.
Şi, prin veşnica rivalizare a simţămintelor,
s-a legat cu paradoxurile neştiutei culturi,
unde culoarea neagră se îmbină cu albul.

Voia să fie expresia valoroasă la simţul fericirii,
în această lume contradictorie, dar l-a înşelat iluzia.
Purtat de propria mândrie,
care nu-i permite să revină pe meleagurile natale,
păstrează în inimă un ghem de frici şi speranţe.

Şi trăieşte printre homeless – pe cheltuială publică
în îngrăditurile propriilor visări, pline de cărări
care nu duc nicăieri.

poezie de Piotr Kasjas din Miłość i tożsamość (Iubire şi identitate) (2013), traducere de Alexandru G. Şerban
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă la borcan (conservatorism)

Peste-acest borcan
am suflat înţelepciune
într-o piatră în formă de şcoală,
am pus cu mâinile mele o casă,
pomi mulţi am sădit
şi tot în piatră i-am regăsit.
Vă văd şi pe voi, trei pietre tari
cum v-ar spune bunica!
Şi pentru ca peisajul să fie complet
am ornat totul cu cărţi,
pietricelele acelea viu colorate
care înfrumuseţează şcoala, casa şi copiii.
Acum ciugulesc boabe de nisip
cu care fixez în timp pietrele, pietricelele
punându-le în valoare.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu nu mă mai zbat demult cu viaţa închisă-n colivie
împrejmuită de credinţe şi valori înalte de 5 metri ce mă lasă să văd cerul pe jumate însorit,
zidul din curtea mea e pictat cu margarete colorate şi un curcubeu străveziu,
lumea mea e aşa cum o vreau eu...

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 39

Cum să-ţi ridic acum în slăvi valoarea
Când tu eşti partea bună ce-i în mine?
Şi cum să-mi preamăresc singur purtarea?
Nu mă slăvesc când te cinstesc pe tine?
Şi-atunci mai bine să trăim departe,
Iar dragostea în noi să fie una
Ca în acest prezent ce ne desparte
Să-ţi dau ce meriţi tu dintotdeauna.
Absenţă! Ce tortură, ce mâhnire,
Dacă n-ai fi atât de înverşunată
Să-mi dai tot timpul gânduri de iubire
Ca să mă-nşele dulce vremea toată,

M-ai învăţa cum unul doi devine
Când laud omul care nu-i cu mine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!