viaţa personală

* * *

viaţa personală
e aceea în care
numai tu poţi muri
în general in viata
ceilalţi traiesc

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtutea

Nu toţi cei ce virtutea în slavă o ridică,
În viaţa personală virtuţii se dedică;
E de ajuns o târfă cu ochiul să le facă,
Că "virtuoşii" noştri virtutea o dezbracă.

pamflet de George Budoi din Viciul şi Virtutea (17 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean

Sunt îndrăgostită de Ocean,
de felul în care-şi ridică miile de pălării albe
în vâltorile furtunii,
de felul în care-aţipeşte, catifelat şi albastru,
pe cel mai frumos pat din lume.
În viaţa personală a fiecăruia
se află întotdeuna
mai multă durere decât ar trebui,
o inimă împovărată
pe drumuri prăfuite. Bănuiesc
că există un motiv pentru asta, aşa că voi fi
răbdătoare, acceptând. Dar nu voi trăi
în altă parte, ci numai aici, lângă Ocean,
egal încrezătoare în toate urările de bun venit şi-n toate vijeliile
lipsite regrete şi de-întristări izvorând din sinele-i sărat.

poezie de Mary Oliver din Pasărea roşie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înotând în pielea goală

La Capri, pe partea dinspre sud vest,
am găsit o grotă micuţă, necunoscută,
unde nu erau oameni şi am intrat în ea,
lăsând trupurile noastre să-şi piardă
toată singurătatea.

Toţi peştii din noi,
au evadat pentru un moment.
Peştilor reali nici nu nu le păsa.
Nu le deranjam viaţa personală.
Treceam în linişte peste ei
sau pe sub ei, eliberând bule de aer,
balonaşe albe care se ridicau la suprafaţă
spre soarele care lumina ambarcaţiunea
în care barcagiul italian dormea
cu pălăria trasă peste ochi.

Apa era atât de clară încât ai fi putut
citi prin ea o carte.
Apa oferea o astfel de flotabilitate

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ţintuit

doar pentru că nu acceptăm
mistica intervenţie a lingurii
în zgomotul nostru,
începem să ne descompunem
în particule intime şi inevitabile,
un fel de derbedei de microni
cu buzunarele sparte
din care cade memoria involuntar.

ştim care e psihoza mesei din bucătărie
fără viaţă personală,
de aceea, terapeutic,
uneori împrumutăm neuroni cu camătă
pentru isteriile anticipate
ale lătratului de meduză.

şi tot mai des facem dragoste
dezordonat de mişto,
cu relativitatea
pe post de cearşaf sau de neîmblânzire.

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!