Poezii despre visare și voce
poezii despre visare și voce.
Labiș
Pașii lui a cântec mai răsună;
Codrul mai vuiește-n vocea sa;
Sub hlamida razelor de lună
El ca nimeni știe a visa!
El respiră-n păsări și-n copaci;
Îi filtrează văzul căprioare -
La izvor cu Labiș, reînveți să taci!
Labiș este ctitor de izvoare!
poezie de Milea Preda din Fântâna din oglindă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Acrostih tatălui meu
Inima ți-e tânără mereu,
Om să fii, ai învățat de mic,
Nu îmi e rușine, tatăl meu...
Vocea ta în slove o ridic
Imn - o viață, înger și artist...
Rog spre împlinirea unui vis,
Gândul meu să fie gândul tău,
Iar de astăzi, ctitorim zidiri
La altarul propriilor firi.
acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ancora tăcerii
Aruncă-mi
Ancora tăcerii
În rupte mări,
Scaldă-mi
Umbrele plăcerii
Cu ploi din zări,
Oferă-mi
Din neant
Culoarea tristei mări,
Poartă-mi
Pe talazul vocilor
Cântări,
Răpește-mă
Pe vânt
Dintre suflări.
Oprește-mi
Visele
La ultimul cuvânt,
Și-aruncă-mi
Ancora tăcerii
[...] Citește tot
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navă la orizont!
În vis, eram o corabie navigând necontenit pe necuprinsa mare,
Intrând și părăsind port după port, o siluetă nomadă-n geana zării,
Salutând marinarii, abia-întâlniți sau doar în trecere, talazului călării:
"Vânt din pupa!" le strigam, cu vocea sau sirena, sau orice-altă urare
De bună tovărășie și noroc, binecuvântându-i pe toți și pe fiecare.
poezie celebră de Walt Whitman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire fără nume
Cum aș putea să nu te iert,
Când mi-aduci inima în palmă,
Iubite, visul meu incert,
Cu ochi de foc și vocea calmă?
Ce sirene te-au zămislit,
Că nu pari de prin astă lume?
Spre-a mă vrăji, - ai fost ursit -
Cu o iubire fără nume!
Între vis și deșertăciune
Te-aș pedepsi, dar, de te pierd,
O viață searbăda-mi rămâne,
Cum aș putea să nu te iert?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însemnări într-o noapte ploioasă pentru un prieten din nord
Ma întrebi când sosesc. Nu știu și regret nespus.
Visez munții tăi, iezerele lor toamna când se revarsă sub ploi.
O, când vom curăța din nou fitilele lumânarilor lângă fereastra de la apus?
Cand îți voi asculta iarăși vocea toată noaptea, mergând prin ploaie amândoi?
poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul meu
Ești vocea
ce-mi va însoți
zborul, lent,
peste efemer.
Ești lumina,
aprinsa în suflet,
ce va străluci
printre stelele apuse.
Ești mângâierea iubirii,
din vocea mea tăcută,
ce-mi va purta visele
dincolo de apus.
Ești Îngerul meu
ce va cânta din vioară,
peste câmpiile înverzite,
anunțând:
scufundarea mea în noapte!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea noastră mută
Trăiam sensuri comune, atât de comune încât ne desparte oceanul ambițiilor noastre oarbe;
Cu vise colosale, hrănite de sunetul vocii tale muribunde după un sarut orgasmic.
Priveam în golul ochiilor tăi verzi, și tu te pierdeai la văzul sânilor mei goi;
Atât de goi eram, încât nodurile din gât se loveau de vorbe ca de stânci.
Mă dureai crunt când tăceai... de ce tăceai?
Când vorbele dor, tăcerea a ucis ultimul sărut!
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Număr scânteile din stele
Noaptea coboară în valuri
Pe așternut de petale,
Șoapte izbite de maluri
Sărutul buzelor tale.
Lungă, privirea se-apleacă
Peste parfumul din piele,
Tremurul vocii mă-neacă,
Număr scânteia din stele.
Caut prin nori nemurirea,
Brațul mă strânge cu sete,
Fluier și harpă dau știrea
Unei povești în versete.
Visul ce-apare, se pierde
În zorii iubirii de noi,
Raze de foc să dezmierde
Un timp ce ne-aduce-napoi.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ingaduie-mi sa plutesc departe, acolo unde-mi zboara visul.
Este un loc, niciunde, unde totul se sfarseste;
Fara sperante, fara vorbe, fara voce, fara sunet,
Fara calatori osteniti, pe o carare goala, fara nasteri, fara moarte,
Fara trup, fara noapte, fara zi si fara zori in acelasi vid.
poezie clasică de Maitreyi Devi din Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre visare și voce, adresa este: