Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Sibiana Mirela Antoche

Poezii de Sibiana Mirela Antoche, pagina 6

Nebuni de viață

Într-un sfârșit de primăvară doi tinerei se-ndrăgostesc,
Nebuni de viață, rupți de lume, uzi leoarcă-n ploaie povestesc
De dulcea lor copilărie, de șirul lungi de amintiri,
Mușcând cu saț din fericire în seara primei întâlniri.

Dar clipele trecură-n grabă, iar ei în noapte-mbrățișați,
Plutind sub teii dați în floare, amețitor de-amorezați
Își iau sfios la revedere, dar necrezând nici ei ce spun,
Privindu-i lunii întristarea mai stau vreun ceas sub un alun.

De mână strânși nu-și iau privirea, iar unul altuia-și zâmbesc,
În scurtul timp și-au zis romane, dar maratonul nu-l opresc,
Și ploii-i place când iubirea se lasă dusă de-al ei val
Oprindu-și stropii și-ascultând-o își trage ancora la mal.

Ce lungă noaptea le părură... ce dor în pernă clocotea...
Fiorul dragostei supreme în piept năvalnic năpustea,
Povestea prinde rădăcină când două suflete iubesc,
Niciun taifun nu poate-ntoarce locomotiva ce-o pornesc.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pacea doarme-n praf de pușcă!...

Pacea doarme-n praf de pușcă, iar zăpada-n gerul crunt,
Fierb frisoanele-n hotare, bat din pinteni, pas mărunt,
În amarnică-așteptare, orologiu-i nemișcat,
De urgia ce miroase-a gloanțe,-a sânge și-a păcat.

În pustiu cad ochii lumii, iar hotarele-n genunchi,
Plânge pâinea în covată, urlă marea din rărunchi,
Se cutremură Carpații, cerbii, coarnele și-ascut,
Iar pădurile respiră plumbul glonțului pierdut.

Din ghetouri glaciare curg cerneluri sângerii,
Se diseacă, pe-ndelete, biata soartă, pe hârtii,
În clopotnițe de ceară, lumânări se prind în rugi,
Aduc liniștea pe care corbii-o vor pe buturugi.

Dacă-i cale de-nvoială, nicio lacrimă nu-neacă,
Iar de nu, batiste plâng, de oștenii ce le pleacă,
Osândiți la greaua luptă, beau otrava din gamelă,
Pacea doarme-n praf de pușcă, iar războiul în turelă.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Purtăm o cruce fiecare

În răsăritul primei clipe primim botezul sfintei ploi
Aflând de plânset, de iubire, de omenie și nevoi.

Întunecind a noastră cale pelinu-amar îl vom gusta
Și-or plânge lacrimi din icoane și 'naltul cer s-o întrista.

De cum pășim ne ceartă soarta, iar deseori o ignorăm,
Închidem ochii fără teamă și-n agonie ne-aruncăm.

De nu găsim covorul verde și printre pietre rătăcim,
Să nu uităm că mântuirea nu-i doar un mit, să-l irosim.

De răul domină blândețea nu-i nimeni altul vinovat,
Doar că ispita-i la tot locul și ducem viața în păcat.

Purtăm o cruce fiecare și nu-i ușoară și nici grea,
De-om lumina-o în credință, Iisus de toate ne-o ierta.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rănile cuvântului

Cuvântul sapă ca o rană și-adânc de oase sfredelește,
Dărâmă munții de lumină și-n suflet aprig năvălește,
Încheagă sângele în vene și-ncepe-amarul să îl toarne
În picături nemăsurate înveninează biata carne.

Și de-ar fi palmă n-ar durea cum doare rana ce ustură
De-un gând sălbatic, furios, de-un om pătruns sau nu de ură
Fără-a gândi ce-n spate lasă când aspre buze îl rostesc
Și nu cutează ce urmări rămân în urmă de rănesc.

Nu te lăsa lezat de-o vorbă, găsește-i leacul vindecării,
Cu-nțelepciune șterge-i brazda, cu blânda armă a răbdării,
De vrei s-o uiți și nu te lasă, un antidot ar fi iertarea,
Nimic n-o face-atât de bine cum dulce-o face împăcarea!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răpesc parfumul ploilor amare

Mă-njunghie o coastă-a unei Eve
În patosul nebun ce-nlănțuiesc
Fiori ce ard în flacăra din seve
Și-n iureșul iubirii ce-o-ntregesc.

Te caut în urgia negăsirii
Și-n țipetele palidei prigori,
Prin venele secate ale firii
Și-n aburul năvalnicei vâltori.

Mi-i trupul schingiuit de antiteze
Între lumină și-ntunericul diurn,
A mea privire-ncepe să ofteze
De-amorul sfâșiat și taciturn.

Un dor incendiat îmi sfredelește
A inimii aortă până-n glezne,
O umbră nechemată mă rănește
În pântecul albastrului din bezne.

[...] Citește tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Remember

Ce mult mi-ar fi să-mi fie dat
Să ne iubim ca-n prima seară
Când mi-ai făcut din flori regat
Și rai divin din dulcea vară.

Buchet de stele-ai adunat
Și le-ai legat cu fir de aur,
Cunună-n păr mi-ai aranjat,
Cercei, din frunze lungi de laur.

Din stropi de rouă mi-ai brodat
Dantelării ales de fine,
Din fân cosit făcut-ai pat
Să dorm cu gândul doar la tine.

Din colțul lunii ai cioplit
Argint să-mi făurești cunună,
În flori de câmp ai învelit
Altarul vieții dimpreună.

[...] Citește tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Roata vieții

De-aș întoarce timpul înșelându-mi soarta
N-ar fi decât tristă amăgire-n van,
Ispitindu-mi gândul ce-ar învârte roata
N-aș găsi cărarea să ies la liman.

Și de-ar fi destinul lunga rânduială
Tot aș vrea a-ntoarce timpul înapoi,
Să trăiesc vremelnic clipa temporală
Cu speranța oarbă de-a strivi nevoi.

Hărăzitei urme de-amintiri deșarte
I-aș vâna secretul ce-a topit arzând,
Vinovata clipă ce ușor desparte
Viața de-a ei moarte într-un cer flămând.

Nu renunț la visul de-a opri odată
Timpul în secunda marelui trecut,
Răsucind clepsidra lutului în roată,
Cu prezentul zilei dintr-un început.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Românul e poet

Din tată-n fiu românul e poet
Având în sânge seva de cuvinte,
De-a scrie versuri nu mai e secret,
Prin taina lor destinul și-l dezminte.

De-ar fi și țara cum e stihul său
Aici tot raiu-ar strânge laolaltă,
S-ar separa tot binele de rău,
Iar din condei ar face-o mică daltă.

De-i strălucește slova ca un nimb
Va veșnici-ntre pagini poezia,
Lumină va primi la moarte-n schimb
Acel ce-a ars cu pana, dușmănia.

Urmașii-l vor citi și-l vor mări,
Iar cartea le va fi lucrare sfântă,
Emoții sufletești vor tresări
Pe ritmul dulce-al strofei care cântă.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să vreau...

Să vreau să-ți fiu ce nu ți-am fost
Din prea puținul vieții rost,
Să-ți dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.

Să vreau să-ți fiu un tainic dor
Atât cât sunt și-atât cât mor,
Să vreau să-ți dau crezare iar
Din ce mai sunt și ce nu par.

Să vreau să-ți spun ce nu ți-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ți dau din ce nu am
Măcar puțin din ce puteam.

Să vreau să-ți cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit și n-am trăit,
Să vreau să-ți fiu și nu aș vrea
Din tot ce-a fost și ar părea.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scânteiau în iarbă zorii

Scânteiau în iarbă zorii și-adormea în ceruri luna
Când un scâncet de copil stingea dulcea tihnă-a verii,
Căuta prin scutec lapte și un prim apus al serii,
O fetiță cu ochi verzi săruta a mamei mâna.

Nu-ntrebați pe Dumnezeu de ce-a spart fereastra lumii
Într-o zi de mare sfânt când în candele aprinse
I-au tors visele-n fitil ca văpăile încinse
În orașul lui Fănuș, cel ce-mbracă-n flori, salcâmii.

Dă târcoale-un rid sau două pârguindu-i tinerețea
Pregătindu-i drum ales spre amurgul ce-ntețește,
Prin troienile de-omăt cu încredere pășește
Gustând mierea din stupina ce vestește bătrânețea.

În galop trecut-au anii, iar din fradeda-i pruncie
Nu-i rămase decât dorul și oceane de-amintiri,
Ce urmară se-oglindiră în a gingașei priviri
Și în zâmbetu-i... de mamă... de soție... de femeie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 8 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Sibiana Mirela Antoche, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook