Poezii despre Constantin Brâncuși, pagina 2
Măiastra
Învelită în aripi de soare,
e gata să zboare,
spre poarta sărutului,
spre coloana infinitului,
sus, mai sus,
spre nemuritorul Brâncuși.
poezie de Marius Alexandru (19 februarie 2024)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și mările-s tulburi vuiesc pescăruși
coloanele-s strâmbe la roase păpuși
e frig până-n sânge, și scârțâie uși
când mesele tac, deci suspină brâncuși
catren de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Matricea
mă răsucesc
spirală
măsură clipă
a infinitului
mă aplec în rugăciune
ridicând umil tăcerea
la rag de cină de taină
rup cuvinte
sub tainic lăcaș al inimii
dălți de suflet
așchii de stea
mângâierea pietrei
aripă adormită
în leagănul zborului
căutarea universului om
descifrarea matricei
lanțul divinului
ADN-ul brâncușian
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu din Matricea brâncușiană (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când spunem...
Când spunem Eminescu,
spunem România.
Când spunem Brâncuși,
spunem tot România.
Fie că spunem
Eminescu, sau Brâncuși,
spunem tot ce-i românesc
în cultura mondială.
poezie de Dumitru Delcă (19 februarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Căutător de forme-n arhaica-ntrupare:
De ovoide, cuburi, cilindre rotitoare;
El născoci minunea, un trunchi de piramidă
Să-nalțe o zidire spre-a zărilor Silfidă.
Până la cer Coloana să se ridice-n soare
Prinos recunoștinței, la jertfa lor cea mare;
Pentru necunoscuții ce-au pus piatră pe piatră
Să lase-n România, urmașilor, o vatră.
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urc privirea
pe coloana lui brâncuși
și nu mai știu până unde
ajung în ceruri
și nu s-a sfârșit
urc spre infinit
pe coloana prețioasă
ochii obosesc îmbătați
de gloria ce leagă
cerul de pământ
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simboluri brâncușiene
Cântă Jiu-n matcă, cântă,
Derulând povești trecute,
Roata mesei împietrită
Invită la cugetări,
Veșnic lume, veșnic multă.
S-au pus, pe Masa Tăcerii
Plâns de daltă și durere,
Coatele de gânditori
Implorând dorinți de pace
Și multă iubire.
Sub Poarta Sărutului,
Piatră de iubiri cioplită,
Trecut-am gânditori,
Cum n-am fost niciodată,
Sărutând cu patos,
Sub horă de îmbrățișări
Mă prindeau fiori.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (24 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instictul poeziei
Mă dor genunchii de Brâncuși
și mâinile mă dor de Eminescu
într-un marfar am plâns la Huși
cu merele din rai se-ocupă restul
De mâinile mă dor de Eminescu
când mângâi coapsele-ți cu elegii
numai ca poet eu m-am ales cu
frumoasa toamnă a florilor dintâi
Când mângâi coapsele-ți cu elegii
și-într-un marfar mai râd la Huși
în rapidul amintirii dragoste rămâi
mă dor genunchii de Brâncuși
Și mâinile mă dor de Eminescu
Shakespeare și el să dea tot testul
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Omul din Hobița
Cu ciocanul și dăltița,
Brâncuși, omul din Hobița,
sculptează-n mijlocul verii,
din piatră, masa tăcerii.
Modelează-apoi granitul
și sculptează infinitul.
Ridică-n calea vântului
o poartă a sărutului.
Pleacă-n zbor, din mâna lui,
departe, în zarea-albastră
Pasărea văzduhului,
să ducă-n lume, arta noastră.
poezie de Dumitru Delcă (26 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Brâncuși
În loc
de
ochi
Avea
două
clepsidre
Una
cu
lacrimi
Alta
cu
îngeri
Probabil
de-aceea
Când
i-a
fost
dor
L-a fulgerat
cu
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Constantin Brâncuși, adresa este: