Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Everest

Poezii despre Everest, pagina 2

Ionel Arădoaie

Iubitei mele

Ești cea mai frumoasă poezie de iubire
Pe care-am scris-o-n cartea vieții mele,
Leac la sufletul bolnav de izbăvire,
Când lumea toată m-a pus în ghilimele.

Ești cântecul ce mă adoarme-n plânsul Lunii,
Cald pansament inimii suferinde,
Sărutul tău mi-a alungat nebunii
Ce m-ar fi vrut bastard, între colinde.

Ți-aș dărui un Everest de-argint și aur,
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui acest noroc,
Tu mi-ai sădit în minte flori de laur
Și mi-ai făcut în Lumea Poeziei loc.

Tu-mi oblojești rănile, sângerând, din cuie
Și urmele de spini, din părul meu cărunt,
Spiritul tău albastru, către Olimp mă suie,
Minune și Credință a omului ce sunt.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Ești pionier, om temerar

Ca-n zbor măiastru de acer,
Pe-aripi ridici înaltul cer,
Și scuturându-te de lest,
Urci alte culmi de Everest.
Cu gheare, dinți, te-agăți de munți,
Izbânzilor să le-ntinzi punți
Și cu frânghia prinsă-n brâu,
Dai viselor năstrușnic frâu.
Ești pionier, om temerar
Și-ai înfrunta orice calvar,
Să cucerești un vârf al tău
Până nu te afunzi în hău.
Înaintând prin aspre vremi,
Ca un soldat beteag blestemi,
Dar vei atinge 'nalte stânci,
Icnind, târându-te pe brânci.

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Meditație transcendentală

voi fi o visătoare până când am să mor
mă readun din slove pretutindeni în lume
reflecții în lumină-mi imaginez cu spor
și nu mă depărtez de a stelelor urme.

în laguna albastră printre palmieri
îngrop în fin nisip regretul amarnic
cu tot amarul tristeților de ieri
pe valuri de smarald mă simt cucernic.

mai apoi transcend pe un vârf de munte
crezul e mai înalt decât Everestul
strălucesc ca roua broboanele pe frunte
căldura solara îmbrățișează Estul.

valea suspinelor o trec pe o punte
transcend în brațul visului- celestul.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Pentru păcatul de-a ne fi iubit

Cum despărțirea-i de neconceput,

Iar drumul vieții-a devenit îngust,

Noi, două umbre,-o să-l urmăm pe Proust,

În căutarea timpului pierdut...

Vom pribegi-n Sahara însetați,

De-acesta-i prețul ce-avem de plătit.

Pe Everest vrem să fim deportați,

Pentru păcatul de-a ne fi iubit.


[...] Citește tot

poezie de (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prin fereastra timpului

Prin fereastra timpului, astăzi când privim,

aura Olimpului încă n-o zărim.

Pentru noi, Olimpul rămâne cum a fost

dacă lăsăm timpul să curgă fără rost.

Dacă muntele Golgota nu-l escaladăm,

rămânem tot în grota în care ne aflăm.

Dacă vom pune steagul pe vârful Everest

putem stăpâni largul universului ceresc.

În lupta cu timpul dacă am învins,

vom admira Olimpul și aură am scris.

[...] Citește tot

poezie de (5 octombrie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din prea multă iubire pentru tine

Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aștern pe panză splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei din mine.

De-aș fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aș compune o măreață simfonie;
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul și glasul mi-ar fi in armonie.

Dar și sculptor de-aș fi, ce mult eu aș sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine
Ci chiar și Everestul, eu, l-aș modela,
Cu statornica-mi iubire pentru tine,

In dorul dupa tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Imi simt inima ca o călimară-n piept
O, de-aș găsi talent de scriitor în mine!

[...] Citește tot

poezie de (2000)
Adăugat de Sergiu MănușSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Mătcaș

Un câmp minat, urcușul ce duce înspre pisc

Un câmp minat, urcușul ce duce înspre pisc.
Câți temerari nu-ncearcă recordul să-l doboare
Măcar c-un pas, doar unul, mai sus, țintind spre soare
Și ignorând că-i doare entorsă, plex, menisc!

Chiar viața noastră însăși e-un câmp minat, pe care
Îl tot parcurgem zilnic, sfidându-i orice risc,
Până-ntr-o zi o cruce,-un menhir sau obelisc
Marchează-un pisc, râvnitul, sau ditamai eroare.

De ești, în lumea asta confuz-crepusculară,
Astronaut notoriu, năier sau alpinist,
Pe drumul ce te-nalță și care te coboară

Tu nu uita o clipă să fii și bun genist.
Un câmp minat e viața în drum spre Everest,
Dar ce măreață-i clipa trăită fără rest!

sonet de din Un câmp minat, urcușul (2010)
Adăugat de Maria HadârcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acum 1

Dacă mă concentrez bine acum nu există,
ce rare sunt prieteniile în acest jalnic rezbel,
trăim foarte singuri între mișei, acum și tăcerea ucide
ca o haită de lupi, cum e mai bine?
Fiecare se crede un everest mai mititel ori mai mare,
noi nu știm câte coloane de foc au trecut,
câte stele s-au stins, câte iubiri au fost înjunghiate,
nu avem timp pentru politețuri,
omul primitiv nu polemiza,
deschide computerul, vei vedea câte crime se petrec
pe secundă, pe glob, ei și?
Bolboroseala sângelui unui tuberculos,
fratele meu, Cain, dă-mi mâna, simt vijelia mâniei sale.
Apoi vom vorbi, vom bea vinul greu, darul pământului,
cineva cântă, acum este acum.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dăruire... la masculin

Am strâns bărbați de pe planetă-n mine
în trup imens de roci -cum Everest
să am- ca să repar eternele ruine;
în case veșnice... pentru copii ce cresc.

Am strâns sudorile bărbaților planetei
să fac din ele lacuri de cristal,
deșerturile vieții să irig; pe-ai secetei
năpăstuiți de sete... să-i încânt în madrigal.

Am strâns, tot ce minți au, de la bărbați
-Căci școlile-s deșarte, fără vlagă-
tot ce se naște-n viitor, să fie-naripați;
Să facă Universul... o planetă-ntreagă.

Sunt toți bărbații de pe Terra, la un loc,
Cu nebunia minții ș-inimă de blând...
Pe umeri vreau să port o lume-ntreagă-n joc;
Să mă petrec la infinit, în alt și alt bărbat, pe rând mă înglobând...

poezie de (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicole Sere

Deșertul din noi

Mereu am crezut că deșertul e afară
și se plimbă tumultuos
pe aleile lumii
printre neizbânzi, răni și războaie pierdute
într-o iarnă a sângelui absolut
ce curge prin arterele apelor tulburi ale omenirii.

Apoi, într-o zi însă am înțeles
probabil amețită de zenitul prăbușirii
că deșertul e-n noi, acolo-n sufletul nămiezii,
iar deșertul din noi
e pictat atât de frumos
de obsesiile, nălucirile, visele noastre
în ceasul subconștientului
din aripile plumbuite de gerul vieții.

Amețită de amăgitoarele erguri diafane
m-am retras mai adânc
în oaza curmalilor timpului
lipindu-mă cu spatele de zidul plângerii,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Everest, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook