Poezii despre Lună, pagina 2
Chei căzând
Omul mărunțel
construiește cuști pentru toți acei
pe care îi cunoaște.
În vremea asta înțeleptul,
care trebuie să-și plece capul
când luna plină se umflă la orizont,
nu contenește întreaga noapte
să arunce chei pe drumuri
pentru frumoșii,
nesupușii
prizoneri.
poezie de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna plină
Ce-i țărm cald era Arctic sloi
Cu iceberguri deci;
Ghețari pluteam atunci noi doi
Și luna-n ape reci
poezie de Robert Graves, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când luna
Când luna și femeile se plimbă în rochii înflorate
Mă uimesc ochii lor, genele și întreaga mașinărie a lumii.
Îmi pare că dintr-o atât de mare apropiere
Ar putea izvorî în sfârșit adevărul definitiv.
poezie celebră de Czeslaw Milosz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistem
Ne-au dezbrăcat de părinți
Fericiți când Luna
Ne-nvelea cu stele
Și frigul ne strângea să-i cântăm.
De dorul fraților
Lacrimile plângeau din suflet.
Și în gând
Ne despărțeam de noi.
poezie de Ștefan Dima
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
Scherzo
De ce, când o furtună,
S-bate pe pământ
Cu furie nebună...
Cânt?
De ce, când luna plină
Revarsă peste crâng
Divina ei lumină...
Plâng?
De ce, când treci semeață
Și nu-mi zici un cuvânt,
Nici nu-mi privești în față...
Cânt?
De ce, când brațe goale
La piept cu dor mă strâng...
În de mătase poale
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte înstelată
Sub lumina lunii
Vegheată de stele
Îmi fac mii de iluzii
Privind atent la ele.
Pe cerul negru al nopții
Ele parcă îmi scriu
Povești uluitoare
Pe care nu le știu.
poezie de Mioara Drîmbu-Cucu (6 septembrie 2015)
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În lacul trist și solitar
Tronează mândră luna plină
Ca o mărgea de chihlibar,
Expusă singură-n vitrină...
Pe malul lacului aștept ―
Aștept nebun să te arăți,
Cu drag să te mai strâng la piept
Ca-n alte dăți...
poezie celebră de Ion Minulescu din Corigent la limba română (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Că luna este prea departe,
Și că mi-e pustie vara.
Că moartea ta nu are moarte,
De-aia plâng eu miercuri seara!
catren de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri într-o noapte liniștită
Din patul meu
Văd lumina lunii
Acoperind pământul
Ca un strat de brumă:
Îmi ridic capul
Și privesc luna strălucitoare,
Cobor capul
Și îmi imaginez că sunt acasă.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Vino-mi tu,... înger de dor
Sub candelabrul stelelor,
Să arzi sub lună plină
Smoala trupului venină..
Cu atingerea divină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre Lună? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Lună, adresa este: