Poezii despre Pasărea Phoenix, pagina 2
Dacă nu ai fii tu!
Mă dor lacrimile stelelor, ce-n ele tu exiști
Mă îneacă plânsul vieții, ce trece fără sens
Te rog să fii tu noapte și zi lumină-n mine
Te aștept în stânci și-n munte, în clipa care vine
Tu ești minune-n lume, început de univers
Tu legeni aceste zile, în brațe și în vers
Tu-n râul vieții nudă, viață, tu ne dăruiești
Ești pasărea phoenix și sfăntă tu ne ești
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Respinge pasiunile. Vine primăvara.
Urmărește ceas cu ceas, noaptea, rotirea crugului ceresc.
Ecouri în casă; vrei să te ridici, nu îndrăznești.
O sclipire dincolo de paravan; dorești să mergi acolo, nu poți
Ar durea prea mult, o rândunea pe un ac de păr.
Pasărea phoenix de la oglindă stingherește nespus.
Pe drumul de întoarcere răsăritul peste Heng-t'ang.
Floarea luceafărului de dimineață scrie adio pe șaua bătută-n diamante.
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Înfățișarea cerului, culoarea apei (fragment)
Înfățișarea cerului, culoarea apei lacul de la vest este plăcut.
Creaturile din nori sunt toate alerte,
Pescărușii și egretele dorm în leagănul undelor,
Eu îmi urmez tabieturile de bătrân și mă pierd în triluri și în ritmuri.
Zefirul adie, luna e albă, noaptea aproape perfectă.
O margine de lume fermecată,
Cine ar sculpta un cal sau o pasăre Phoenix?
Un om în barca lui este nemuritor.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
vreau să mă întorc în copac dar dumnezeul florilor nu mai există
a înfrunzit în balta cu apă în care voiam
să mă înec mai târziu
dar va trebui să fiu ori nichita ori un soi de phoenix fără aripi și să învăț să renasc din flori fără cozi
fără petale
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul Phoenix
O noapte exilat în paradis
poemul rug în pielea goală
din cenușa unui manuscris
iată-n flăcări se răscoală
Poemul rug în pielea goală
are chiar ieșire-n larg
lavă-a nopților de vară
ducând cerul la catarg
Are chiar ieșire-n larg
din cenușa unui manuscris
de țărm stele i se sparg
nopții exilate-n paradis
Poemul rug în pielea goală
din cenușa stelelor se scoală
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu?
Eu sunt o pasăre Pheonix
Renăscută din cenușa detinului.
Sunt liniștea nufărului pe lac
Sau furia vântului împletit pe copac.
Sunt floare voioasă în sărutări de soare,
Dar și singurătatea furtunii pe mare.
Sunt norocul netrădării,
Și blestemul înșelării.
Sunt o Cleopatră iubitoare
Și o Penelopă în așteptare,
Dar și pedeapsa fără cruțare.
Sunt scorpionă în zodiac.
poezie de Valeria Mahok (8 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne găzduiește sufletele
Continuu să simt vara din mine
Ca doi adolescenți inocenți
Stăm în natura fierbinte
Iarna în noapte și Teatrul Mihai Eminescu
Ne găzduiește sufletele.
Emoție divină le cuprinde iubirea,
Pasărea Phoenix se-nalță
Înainte de asfințitul soarelui
Sfânta Treime.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luciul metalic
cuibul e cald: mitraliera
pe ouă scoate o generație nouă
de cartușe pe țeavă
țintele din carton cu aspect de veston celulozic
cad secerate la cald
de o ploaie de vară
mai rară
în aceste văzduhuri o pasăre phoenix renaște
din propria omletă cu luciu metalic
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea Phoenix
O, pasăre ce reînvii din foc,
Tu, Phoenix, purtătoarea de noroc
A celor care-și pierd în dimineți
O floare dintr-un fir de busuioc
Și-n zborul tău, din focul părăsit,
Speranțele, ținute sub obroc,
Cu tine se înalță în iubiri
Ce n-au avut în viață încă loc,
Tu, Phoenix, reaprinde-n visul meu
Lumina din Cuvântul de proroc!
poezie de Pavel Lică din Aripi de foc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 19
Timp ce tocești și gheara unui leu
Și pui pământul mlada să-și înghită,
Iar colții tigrului ți-i faci trofeu
Și phoenixul îl arzi într-o clipită.
Prin anotimpuri zbori, trist sau voios,
Și faci ce vrei, Timp iute de picioare,
Cu lumea-ntreagă și cu ce-i frumos;
Dar eu te-opresc de la o crimă mare.
O! Fruntea celui drag să n-o brăzdezi
Și cu-al tău vechi condei linii nu trage,
Ci lasă-l neschimbat când defilezi,
Ca pe-un model menit să se propage.
Dar, Timp bătrân, chiar de ești crud mereu
El veșnic tânăr fi-va-n versul meu.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Pasărea Phoenix, adresa este: