Poezii despre Venus, pagina 2
Elena
Ai devenit vedetă
După precepte întortocheate
Prin intrigi sau pe bune
Încă cu mult înainte
De războiul troian
Starletă luminoasă
Învăpăiată ca orientul
Te situezi consecvent
În tagma celor de răsărit
Ai străbătut cu brio
Iliada și Odiseea
Și alte veacuri și epoci
Pe urmă ai transpus
Și amplificat forma de vedetă
În mii de personaje
Ipostaze locuri și moduri
Acum mare atenție
Să nu te deoache
Sentințe perturbatoare
Să nu-ți ia din frumusețea
[...] Citește tot
poezie de David Boia (25 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea lui Venus
A mamei sale-n prunduri, încă sloind a fum,
Iată că-n prag de vânturi, carnea amar vărsată
De mare-n plină-amiază se liberează toată
Din spuma de mademuri a chinului acum.
Surâsul i se naște, atras cu brațe goale
Din sfâșiatul umăr deplâns de aurori,
De Thetis cea umidă-ncărcată de comori,
Iar pletele îi taie un lung fior pe șale.
Prundișul proaspăt, umed sub mersul ei ca zborul,
Se surpă, sapă murmur de sete, iar ușorul
Nisip a supt sărutul din saltu-i de copil;
Dar sub priviri o mie, ori vagi ori foarte rele,
Se-ncarcă de primejdii în ochiul ei mobil
Apa râzând, și dansul de valuri infidele.
sonet de Paul Valery din Album de versuri vechi (1920)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celei care trece
Tu pari o statuie turnată nu-n bronz etern,
Ci-ntr-un metal,
Ce până astăzi n-are încă
Nici preț,
Nici nume,
Nici culoare -
Metal bizar, din care-artistul
Creă-n suprema inspirare
Icoana ultimei religii
Și-a ultimului ideal!
Tu pari o statuie furată de-amantul tău dintr-un muzeu
În care-n vremile de-alt'dată
Veneau bătrâni să ți să-nchine,
Ca pajii -
Ce mureau sub ochii răutăcioaselor Regine
Sau ca Martirii-n adorarea trimisului de Dumnezeu!
Și-așa cum treci îngândurată de-a lungul străzilor pustii,
De-a lungul străzilor pătate de-nsângerări crepusculare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Semănătorul, nr. 29 (15 iulie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea se naște, trăiește și moare..
Aud flori plângând, de sensibil ce sunt
Nu pot să tund iarba se ascunde-n pământ.
La televizor nici nu pot să privesc
Să văd prădători în ospăț nebunesc.
În zorii de ziuă eu am insomnie
La gândul că în abatoare-i urgie.
Că vite și păsări sunt sacrificate
Cu șocul electric, cuțite zimțate.
E-atâta cruzime în noi și-n natură
Din ochi îmi curg lacrimi și sânge pe gură.
Mi-e milă de tot ce e viu și mă doare
Că lumea se naște, trăiește și moare.
Trăim pe-o Planetă de jaf și război
Fă, Doamne, ceva, fie-Ți milă de noi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (22 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Venus Anadyomene
Dintr-un coșciug de tablă verzuie parcă iese,
Încet, din cada veche, un cap neghiob; îi vezi,
Sub negrele șuvițe scăldate în pomezi,
Cusururile, fără îndemânare drese.
Grăscior și sur, grumazul, și omoplații-apoi,
Și spatele, ce intră, ca iar să se ridice,
Și șalele rotunde, ce-și iau avânt, ai zice;
Osânza stă sub piele în netede, lungi foi.
Cam roșie i-e șira, și totul are parcă
Un iz urât; dar cel mai puternic se remarcă
Anume ciudățenii, de le privești cu lupa:
Un nume - Clara Venus - pe șale i-a-ncăput,
Și trupu-ntreg se mișcă și-și tot întinde crupa,
Hidos împodobită cu-o bubă pe șezut.
poezie clasică de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ce-i dragostea?
Ce-i dragostea? Socot
Că e un ghiont, un ghimpe,-o-înțepătură
Ceva plăcut, plăcut de tot;
E foc încins, e o arsură,
O flacără ce intră-n or'ce crăpătură;
Și după cum îmi șoptește mintea, care multe face și desface,
Dragostea-n ochii doamnelor ogeac își face,
De unde cu priviri tăioase ca săgeata
Cu mii de găuri ne-înflorește inimioara, biata;
Cum toți recunosc, din palate până la cea mai mică stână
Dragostea este-o atotputernică și aprigă stăpână;
Iar când încalecă-armăsari atât de mari
(Cu Venus doarme-n pat de nouri dalbi)
Să te mai miri că-i o zeiță pe care nici cerurile n-o încap,
De vreme ce cu Marte și-a făcut de cap?
poezie de George Peele, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carmen
Gitana Carmen: ten de smoală,
Păr abundent de abanos,
Sprâncene ce te bagă-n boală,
Trup slab, mignon, alunecos.
Femeile spun că-i urâtă,
Bărbații o-ndrăgesc, nebuni;
Chiar și-arhiepiscopul cântă
Visând, vrăjit, genunchii-i bruni.
Mândra-i podoabă capilară
Și-o poartă strânsă într-un coc
Ce, desfăcut, o înfășoară
În noaptea-i până la mijloc.
Peste paloare izbucnește
Gura-i cu râs învingător -
O floare care se hrănește
Cu sânge-mpurpurat de dor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Theophile Gautier
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Într-o lume nebună
Cu ai groazei fiori,
Doar poetul adună-
Roua nopții în zori!
El vecia privește
Și o-mbracă-n culori,
Căci din ea plăsmuiește-
Universuri cu sori!
Sau adâncu-l sondează
Coborând în abisuri,
Când în el lăcrimează-
Ruinatele visuri!
Dumnezeu îl iubește
Dându-i gânduri și verb,
Și în taină-i vorbește-
De-i bătrân, ori imberb!
[...] Citește tot
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua Pământului
Nu vreau cadouri mari de ziua mea,
Felicitări sau rugăciuni sau torturi,
În schimb, vă spun cinstit că mi-ar plăcea
Să vă întoarceți repede la corturi!
Să nu mai scormoniți așa prin mine,
Spre-a face combinații otrăvite,
Să nu-mi tăiați pădurile virgine,
Să nu distrugeți gâze, flori și vite,
Să nu îmi umpleți apa de gunoaie,
Să nu topiți ghețarii mi-s plămânii -
Să nu iscați conflicte și războaie,
Cu bombe hotărându-vă stăpânii!
Puteți s-aveți un Rai aici, pe mine,
Aveți de apă și de aer parte,
Iar dacă asta nu vă mai convine,
Cărați-vă pe Venus sau pe Marte!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie pe Venus
ușor, i se prelinge lacrima pe obraz
un obraz palid care nu cunoaște culoarea,
ajunge până la gura, o gură strânsă într-un mod bizar,
de unde vorbele dure ies fără jenă și prea multă reținere.
acest tablou îți întunecă privirea
și îți amortește gândirea
nu o poți ajuta
pe fata cu ochii cenușii
să își revină
ea nu poate fi salvată.
în curând culorile ei
vor dispărea,
ploaia ce curge peste ea
va avea grijă de asta.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Venus, adresa este: