Poezii despre ambulanță, pagina 2
13
sunt țăndări
ca și cum m-am disipat în tot aerul acru
de febră și transpirație bolnăvicioasă
flori obosite se întind leneșe și storc din boboc
primăvara
taci și zâmbește
femeile în halate de pânză cu părul permanent și visul temporar
cu mături de sus de la birou
și mama
obosită
uneori copilăria e prea acidă
fibra cărnii e prea vie
neastâmpărată
pântecul încă nedeschis
mamă
nu acum copilă
rușinea curge firavă ca un pârâiaș de munte
[...] Citește tot
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce burdușit e Raiul
Ce-nghesuială mare la porțile din Rai,
Când suflete în chinuri s-au dus fără alai!
E colaps printre lacrimi, nici lumânări nu sunt,
E criză-n rugăciune, e gol lăcașul sfânt.
Avem mâhniri prelungi și ambulanțe multe,
Poliție, Armată... și spor în minți inculte
Care sfidează legea mergând pe bulevard
Cu chipul lustruit de cremă și de fard...
Eu croșetez tămâie în cămăruța mea,
Să o ofer bătrânei care încet jelea
O poză înrămată, a fiului iubit,
Ce a plecat în UE și n-a mai revenit.
Am tresărit când SMURD-ul dansa peste asfalt,
Că a salvat o viață... iar păsări din înalt
Aplaudau frenetic din aripi, triluiau,
Iar când priveau spre Terra, pe semeni, jeluiau...
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am pipăit
cu un cântec de dor
mă îngânau pescărușii
te amuzai grozav
desenam fluxul sanguin
întins în spațiul din gândul tău
te gâdilă versul scris pe un val
mângâiam sânii cu buzele
eram tandru după atâta ketamină
luată din prostie în prostie
brațele mă strângeau la umbra
ceaiului de tei cu rom în el
amestecat în gura ta dulce
ne pipăiam pe furiș cu lumina stinsă
dragostea lua forma unui rechin
avea buzele vinete coapte în cuptor
era pe cai mari înșeuați
trăgea cu pistolul unui pistolar cawboy
junkies sau blue rodeo
la umbra unei ambulanțe
scufundate în acid clorhidric
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cliché
Un om și o femeie
un accident auto
între o mașină veche și o altă mașină, mai veche.
Circulația a fost deviată,
așa că ei s-au întâlnit într-o zi la sensul giratoriu;
cum traficul era congestiont s-au tamponat,
el și ea ca două vehicole.
Promisiunile lor sunt primele care vor fi încălcate,
dar minciunile vor mai supraviețui câteva zile,
deși cu dezamăgiri din ce în ce mai mari.
Cerul se vede zdrențuit prin apărătoarea de vânt a geamurilor,
iar acomodarea cu paguba va devora jumătate din primăvară.
În întuneric, secretele și colții dorinței
ies la suprafață, iarăși și iarăși.
Câți știu cum să navigheze prin labirintul regulamentelor de circulație?
Și datorită jurămintelor, mai ales, chestia asta doare;
iată, încă o dată se dovedește neputința voinței.
După o asemenea rană însângerată: de la cei mai mici nervi până la creier,
chiar și carnea a contractat tulburări anxioase.
Accelerare, lumini roșii, străzi cu sens unic, taxe de trecere
[...] Citește tot
poezie de Rong Rong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cu arcada-nvinețită
(parodie Prier) - (parodie după În arcane de pădure de Alexandru Macedonski)
Cu arcada-nvinețită-s și cu mâna dreaptă frântă.
Stau cuminte-n ambulanță și la ce mă-ntreabă tac;
Numai faru'-mi luminează calea neagră ca de drac -
Oh, iubirea mea e sfântă, oh, iubirea mea e sfântă.
Cu arcada-nvinețită și cu-o coastă dublu frântă,
Cred că-i fain să fac o listă și să sun la protopop;
Că simțesc cum pleacă viața din făptura-mi, în galop,
Oh, iubirea mea e sfântă, oh, iubirea mea e sfântă.
Cu arcada-nvinețită și cu aia na-ți-o frântă,
Mă gândesc ce om vecinu', popa Nan, când, pe furiș,
Mă surprinse cu vecina, declamându-i, în cruciș:
Oh, iubirea mea e sfântă, oh, iubirea mea e sfântă.
parodie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un poem liber e desenat un taur
Într-un poem liber e desenat un taur,
de la Atena la Troia se face tinichea,
un înger fraged se lipește de noi,
maci negri arată drumul, respiri un zâmbet,
omnia fluunt, șoptești, ambulanța aleargă degeaba,
caravanele trec cu morți galbeni ca șofranul,
sub un gard doarme împărăteasa irina,
unus Petrus est in Roma, una turis in Verona,
unde te voi căuta voi găsi poe altul,
el mă va întreba de tine, eu îl voi ucide cu o privire,
de ce? Ai dreptate - de ce? Nimeni nu a promis nimic.
Nicio lacrimă nu va mișca pietrele.
Prea mult iubești albul, el te va acoperi.
Vicleana culoare albă. Cel fără sânge,
căruia vârcolacii și aurolacii i-au luat totul,
acela va fi Mântuitorul. Iubește-L.
Este o nouă Biblie, ascunde-o.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efigiile unei toamne din copilărie
Mi-amintesc clar croncănitul,
croncănitul acela...
primul stol de gâște migratoare
și prima melancolie iremediabilă,
că doar eu rămân acasă.
Foșnet de frunze uscate, rigidizate,
vântuite pe-o străduță cu felinare uzate,
cu abajururi mobile și scârțâitoare,
provocatoare de umbre ciudate,
de crengi prelungite intrând
prin geamurile pensionarilor.
Vântul trântește ritmic o poartă metalică.
Geamuri cu lumini de opaiț.
Mieunatul unei pisici scoase din casă.
O bătrână curioasă ferește încet perdeaua.
Vântul țâfnos lovește, cu frunze în culori nomade.
Un cor de câini latră pe tonalități ciudate,
obsedați de sunetul unei ambulanțe.
Noaptea prea devreme venită
amestecă întuneric,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spitalul de urgență
Moartea este ca un act conjugal...
Se sfârșește dureros de amar.
Se negociază plecarea unui muribund
Cu părul cărunt.
Nu avem ambulanță,
Nici revenirea la viață
Nu aduce cu sine,
Speranța-n mai bine.
Într-un cărucior cu rotile,
Întins, un picior...
Aleargă tăcut spre-nainte...
Se cere-un topor.
În fracturi de dureri se agață
Ultimul strigăt al durerii de-a fi.
Vom plânge doar morții cei vii!
Tensiune și medici la tomograf...
Ce banal epitaf!
La morgă, brancardierul,
Din plictiseală,
(Ori poate-i înfometat)
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strada cu portavoce
eu încă sunt aici pe strada Ispirescu
dar cartierul nostru este în carantină
și oamenii se răsucesc în izolare triști
îmi este dor de primele noastre zile
când ne plimbam prin parcul Romanescu
azi parcurile sunt inchise și orașul tace prins
într-o capcană nevăzută
mai știi când ne vedeam la chioșcul de ziare?
toți bătrâneii ne vedeau îmbrățișați
și te iubeam cu magică putere
azi toți bătrânii din orașul nostru stau în case
iar virușii își instalează umbra
ca un tentacul întunecat peste oraș
parcă ai fi încă pe strada aceasta cu râsul tău gălăgios
nu văd însă decât ferestre închise și ambulanțe care trec
văd doctori și bolnavi/o lume-n agonie
este atâta moarte în jur iar ție
îți mai e dor de cartierul nostru colorat
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cameră de hotel, etajul al 12-lea
Azi dimineață am urmărit
un elicopter învârtindu-se ca o insectă rănită
în jurul Empire State Building-ului, acel
burghiu de dentist enorm, pentru a ateriza apoi
pe-acoperișul de pe clădirea zgârâie nori a PanAm-ului.
Acum, din ținuturi străine,
sosește miezul nopții. Întunericul lui vulgar
este împușcat de milioane de ferestre luminate, toate
la înălțime și de partea cealaltă.
Dar miezul nopții nu este
atât de ușor de învins. Întins pe pat, între
un aparat de radio și un televizor,
aud convulsii războinice vibrând prin
viroagele și canioanele sclipitoare-ale marelui oraș
mașini de poliție și ambulanțe în plin iureș
spre oasele rupte, spre țipetele guturale
din apartamente fără apă caldă, spre glazura
de sânge de pe trotuare.
[...] Citește tot
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ambulanță, adresa este: