Poezii despre antichitate, pagina 2
Lași mirosul tău în aer
Lași mirosul tău în aer
de metal și de femeie
și de car încins pe lutul
al întinderii caldee,
de coloană viitoare
dintr-un secol nenăscut
de zid ars de o văpaie
care-o arse și pe Ruth.
Și îmi pari că ești aievea
ploaie aspră, fraged nor,
dulcea mea antichitate
dintr-un secol viitor.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mercur
Mare negustor din Antichitate
E prima planetă,
Rotindu-se aproape de Soare
Cu o viteză uimitoare,
Uitând parcă să se oprească...
Repede-repede trece anul.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idilă antică
Pe mal de râu scăldat în soare,
Visez o horă de naiade
Fermecătoare, zâmbitoare,
Cu frunze verzi în cingătoare!
Și ochi de basme și balade!
Prin pânza verzilor răchite,
Pândind la șolduri și la sâni,
Văd ochi de fauni, ochi păgâni
Și mâini și guri nestăpânite!
Dar faunii din umbră sar
Și joc fantastic se încinge...
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pitia
Pitia șade-n antichitate
Și ne prezice viitorul.
Ca s-ajungi la ea
Pierzi o groază de timp.
Stând la o coadă interminabilă,
Căci viitorul are totdeauna căutare.
Până acum am auzit
Ce le-a spus curat
Tuturor celor dinaintea mea.
Mâine - zicea ea
- Ori într-o altă zi,
Ți se va întâmpla ceva
Obișnuit,
Ori ceva extraordinar.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
Și eu iubesc steagul național fluturând în vânt,
Crizantemele pastelate de la galbenul palid la bronzul antic.
Dar amintește-ți că hrana mea este o cană de ceai amar!
Și că mai există un "eu". Ți-ar fi teamă să cunoști
Gândul-muscă dând târcoale ghenei de gunoi.
poezie de Wen Yiduo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea bine știm
prea bine știm
că totul a fost
la drept vorbind
nu se mai poate întâmpla nimic
grecii antici
cunoșteau deja acest adevăr
lumea se repetă de-a-ndoaselea
la curse timpul învinge spațiul
cei morți demult ridică ruine
de temple necunoscute încă
și numai moartea ne naște
mereu alții
mereu
poezie de Krzysztof Karwat din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tragere la sorți
Tragem la sorți
cu inima smulsă dintr-un străin.
Martorul întreabă: cap sau pajură?
Nici cap nici pajură, răspunde corul antic.
Inimă, pur și simplu.
Inimă pe toate fețele?
Inimă pe toate fețele!
Și unde este Omnul cu M mare?
Unde să fie? În moarte.
Dacă trageți la sorți cu inima lui
unde vreți să fie?
Omul cu M mare se află în moartea cu m mic.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea ca o rană aproximativă
Mă doare-n Europa
mă doare în Atlantic
mă doare ce-a zis popa
mă doare-n metru antic
Mă doare în Atlantic
și-n Asia mă doare
mă doare că-s romantic
ca un apus de soare
În Asia mă doare
mă doare ce-a zis popa
și în vacanța mare
mă doare-n Europa
Și chiar în Singapore
mă doare vreo trei ore
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme aproximative (20 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mitologie poem diamant
Legende
din Antichitate,
pline de eroi
și creaturi mitice fantastice,
cu zei puternici și zeițe
frumoase, dar și răzbunătoare,
ce populau tărâmuri
îngăduite doar
divinităților.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abisul din val
Eram obosiți
cînd am întins mîna
să cuprindem lumina
ce se îndepărta
din trupurile noastre antice
nu ne ajungeau degetele
să scriem pe nisip un castel
apoi... abisul din val
îl va lua cu el...
poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre antichitate? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre antichitate, adresa este: